Acasă Animatia romaneasca Animatorul Virgil Toader: Filmul romanesc de animatie nu a atins niciodata nivelul...

Animatorul Virgil Toader: Filmul romanesc de animatie nu a atins niciodata nivelul la care sa fie considerat industrie

182
0

Animatorul Virgil Toader: Filmul romanesc de animatie nu a atins niciodata nivelul la care sa fie considerat industrie Animatorul Virgil Toader: Filmul romanesc de animatie nu a atins niciodata nivelul la care sa fie considerat industrie 37f7435
Animatorul Virgil Toader a acordat un interviu site-ului animationmagazine.eu. Este vorba despre fostul director de animatie de la studioul de animatie Dacodac Romania.

Daniel Todoran-Rares: Cand ati inceput cariera de animator si regizor de filme de animatie?

Virgil Toader: In anul 1983 m-am angajat ca muncitor necalificat la Studioul Cinematografic Animafilm. Un loc plin de contraste, cu genii si impostori ce adunase pasionati ai filmului de animatie alaturi de exmatriculatii unei societati in deriva. O parte dintre colegii de la acea vreme mi-au marcat cariera si am colaborat ulterior cu ei la mai multe proiecte, de altii nu mai stiu nimic si cred ca le-am uitat si numele.

La Animafilm mi-am inceput cariera de animator in echipa lui Victor Antonescu. Am lucrat in echipa lui timp de zece ani, la trei lung metraje si la mai multe scurt metraje. Am avut noroc sa fiu primit in echipa poate cea mai integrata in fluxul firesc al unui film de animatie.

In Animafilm, la acea vreme nu erau multe priectele cu un scenariu adaptat filmului de animatie, si chiar mai putine prezentau un stoyboard bine inchegat. Foarte putine insa alcatuiau un layout pentru echipa de animatori. Victor Antonescu respecta toti acesti pasi firesti in desfasurarea productiei unui film de animatie si a stiut sa se inconjoare de profesionisti de talent. Aici l-am cunoscut pe Valentin Eliseu, cel care mi-a corectat desen cu desen primele scene de animatie si cu care am lucrat urmatorii douazeci de ani atat in Romania cat si in Spania.

De remarcat este faptul ca multi dintre aceia care am lucrat in echipa de animatori a lui Victor Antonescu continuam sa ne mentinem la nivelul profesional impus de productiile actuale.

Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie ati realizat?

Virgil Toader: Nu am semnat regia nici unui film de animatie dar am ajutat la nivel de storyboard cu idei la cateva productii. Si chiar daca mai bine de zece ani am fost Director de Animatie pot sa va spun ca animatia este cea care ma recompenseaza cu adevarat.

Dar cine stie?…

Daniel Todoran-Rares: Aveti proiecte in derulare?

Virgil Toader: Nu! Doar in stadiul de schita.

Daniel Todoran-Rares: Ce parere aveti despre filmul romanesc de animatie?

Virgil Toader: Inainte de Revolutie as fi raspuns, ca am o parere buna sau foarte buna. Pentru ca exista personalitati in istoria filmului de animatie romanesc care merita toata consideratia noastra si care ar fi trebuit sa fie recompensati macar prin pastrarea operei lor. Cred insa ca memoria lor va fi stearsa probabil de cei care aveau datoria sa pastreze nealterate aceste opere si nu au facut-o. Din pacate pe holurile institutiilor care ar fi trebuit sa promoveze adevaratele valori vedem aceleasi umbre si aceleasi maini intinse.

Alta este insa parerea mea acum dupa douazeci de ani in care am lucrat pentru producatori din Italia, Franta, Spania, Germania, SUA si Portugalia. Lipsa de eficienta a profesionistilor din filmul de animatie romanesc este evidenta doar pentru aceia care au lucrat si in afara granitelor tarii noastre.

Ne raportam in permanenta creatia artistica aceluiasi spatiu geo-cultural.

Ne asezam la coada la CNC cu aceleasi proiecte, in speranta ca vom gasi sustinerea necesara si vom reusi sa punem mana pe acei bani, oricat ar fi ei de putini.

Si de ce?

Pentru ca oricat ne-ar plati ei de putin, tot nu vor reusi sa ne plateasca atat de putin pe cat de proaste vor fi filmele noastre.

Filmul romanesc de animatie nu a atins niciodata nivelul la care sa fie considerat industrie. Si multe dintre productiile noastre nu au depasit faza de experiment a filmului de amatori.

Daniel Todoran-Rares: Vreau sa stiu parerea dumneavoastra despre lipsa productilor autohtone de animatie pe posturile tv romanesti.

Virgil Toader: Personal mi-as dori foarte mult sa pot revedea cateva din filmele care mi-au marcat inceputul carierei de animator. Unele dintre acestea mi-as dori sa le am pe DVD.

Cred ca si daca ar dori posturile romanesti sa transmita film romanesc de animatie nu prea ar mai avea ce. Avem televiziune nationala si cu siguranta avem filme care merita si trebuie vazute. Dar sunt oare ele suficiente pentru a constitui tema unui program de lunga durata? Nu sunt multe dintre aceste filme depasite de epoca in care traim?

Eu cred ca problemele sunt mult mai mari si nu exista solutii pe termen scurt.

Nu avem capacitati suficiente pentru a produce rapid si la standardele impuse de televiziune, pentru ca nu avem industrie. Industria nu se face cu film de autor.

Nu avem invatamant specializat si nici profesori.

Nu avem o piata a filmului de animatie si nici traditie in consumul acestui produs. Cand spun asta ma refer la vizionarea filmelor in salile de cinematograf, la vanzarea in format DVD si la produsele adiacente (nu la piraterie si la incalcarea drepturilor de autor).

Romania nu-si poate permite sa investeasca in animatie atata timp cat va avea prioritati nerezolvate, cu mult mai mari, in alte domenii.

Daniel Todoran-Rares: Am inteles ca ati lucrat la DACODAC. De ce s-a inchis acest studiou de animatie?

Virgil Toader: Falimentul a rezultat in urma declararii insolventei.

Cauzele reale ale intrarii in imposibilitatea de plata le cunosc cel mai bine actionarii majoritari de la MIllimages si poate si fostul manager de la Dacodac.

Nu cred ca avem dreptul sa cautam culpabili nici la Paris si nici la Bucuresti.

Producatorul francez a platit timp de cinsprezece ani salariile multor romani si a ajutat la formarea mai multor profesionisti de valoare pentru filmul de animatie si pentru toate astea ar trebui sa le fim cu totii recunoscatori.

Profesionistii de valoare si-au gasit rapid de lucru si sper ca cei care inca nu au reusit s-o poata face cat mai curand.

Daniel Todoran-Rares: Povestiti-mi despre cele doua lungmetraje de animatie realizate la Dacodac. Din pacate, cei de la Dacodac nu au promovat filmele repective. Foarte multi romani nici nu au auzit de Jasper si de Picolo & Saxo…

Virgil Toader: Previziunile privind incasarile erau mici, dar se puteau gasi metode de promovare la un nivel decent. A lipsit imaginatia si determinarea la nivelul deciziei.

Despre animatie si animatori nu am decat cuvinte de lauda. Au fost la inaltimea asteptarilor si cred ca nivelul animatiei atins de aceste doua proiecte a insemnat si o ridicare a stachetei in profesia noastra, acolo unde nu a mai fost ridicata de nici o alta producti romaneasca.

Daniel Todoran-Rares: Studioul Dacodac a primit finantare de la CNC si pentru realizarea lungmetrajului de animatie Paradisul lui Diego (regia Eckart Fingberg, scenariul Fethi Nedjar). Nu se stie ce se intampla cu acest proiect cinematografic. Aveti idee ce se intampla cu acest proiect? A fost preluat de alt studiou?

Virgil Toader: Din cate stiu eu fondurile alocate acestei productii, nu au fost si nu pot fi accesate decat de studioul care a castigat finantarea. Probabil ca banii au ramas la dispozitia CNC si vor fi folositi in alte proiecte.

Daniel Todoran-Rares: Ce a insemnat Dacodac pentru piata internationala?

Virgil Toader: La nivel mondial poate sa insemne ceva, doar producatori si distribuitori de talia unuia ca Millimages, care au in portofoliu zeci de serii si lung metraje.

Dacodac a devenit producator si distribuitor ca vehicol de accesare de fonduri de la CNC si pentru a usura astfel povara producatorului francez.

Daniel Todoran-Rares: Cati romani au lucrat la fostul studiou de animatie?

Virgil Toader: In anii ’90 la Dacodac lucrau sau doar colaborau, peste 150 de profesionisti ai filmului de animatie. A fost perioada de tinerete a Dacodac si cred ca si cea mai buna pentru studiou si angajati. A fost perioada 2D-ului clasic, in care cei proveniti din generatia Animafilm au contribuit la aparitia noilor generatii de animatori.

Trecerea de la 2D la 3D a adus scimbari radicale la Dacodac. Foarte multi dintre desenatori si in general dintre profesionistii 2D-ului au fost exclusi din noua schema de functionare a studiolui.

Echipa de animatie dincolo de greutatile inerente unei astfel de schimbari, si-a pastrat relativ constant alcatuirea pana la disparitia studioului.

Daniel Todoran-Rares: Cati dintre ei mai lucreaza acum in domeniul animatiei? Unde s-au angajat?

Virgil Toader: Dupa falimentul studioului Dacodac, putini dintre noi speram sa ne continuam cariera in animatie. Dar sansele au aparut mai repede decat ne asteptam.

Producatorii de jocuri pentru telefoane si console Gameloft si Ubisoft au angajat opt dintre animatori, printre care m-am numarat si eu. Mirari Films din Brasov a profitat si ea de oportunitatea pe care o oferea numarul mare de animatori aflati in cautare de lucru si a deschis un studio si in Bucuresti. Din ce stiu eu pana in prezent aproape toti animatorii din fostul studio Dacodac continua sa lucreze in animatie.

Studiouri mai mari sau mai mici sunt si acum in cautare de animatori, lucru care ne face sa privim cu speranta spre viitor.

Daniel Todoran-Rares: Ce faceati ca director de animatie la Dacodac?

Animatorul Virgil Toader: Filmul romanesc de animatie nu a atins niciodata nivelul la care sa fie considerat industrie Animatorul Virgil Toader: Filmul romanesc de animatie nu a atins niciodata nivelul la care sa fie considerat industrie mail

Animatorul Virgil Toader: Filmul romanesc de animatie nu a atins niciodata nivelul la care sa fie considerat industrie Animatorul Virgil Toader: Filmul romanesc de animatie nu a atins niciodata nivelul la care sa fie considerat industrie mail 1

In imagine este tricoul pe care l-a primit cadou de ziua lui 🙂 Acest tricou reflecta parerea animatorilor in ce priveste munca de director de animatie, precizeaza Virgil.

Virgil Toader: Directorul de animatie supervizeaza o multitudine de aspecte tehnico-artistice si organizatorice in cadrul procesului de productie a animatiei unui film.

Am fost directorul de animatie al studioului Dacodac timp de opt ani, din care trei in perioada 2D si alti cinci in perioada 3D.

In perioada in care animatia se realiza in maniera clasica pe hartie, supervizam munca unui numar mult mai mare de desenatori si atingeam mai toate aspectele muncii de director de animatie. De la design-ul personajelor, dezvoltarea layout-lui de animatie si de deco, a animatiei in schita si in faza finala, trecand prin etapele de interpolare si curatare a desenelor pana la digital compositing. In acea perioada pe langa numarul mare de desenatori pe care ii coordonam la Dacodac trebuia sa supervizez si animatia lucrata de colaboratorii externi.

Din anul 1997 si pana in 2003 am lucrat in Spania ca animator si director de animatie, la proiecte realizate tot in tehnica 2D-ului clasic.

La intoarcerea in tara am facut o vizita la studioul Dacodac, pe care l-am gasit total schimbat. Alt sediu, alt Manager, personalul redus la o treime din ce lasasem la plecarea in Spania, dar cea mai mare schimbare se facuse prin schimbarea tehnicii de realizare a productiilor de desen animat. In fine schimbarea parea a aduce catre progres. Dar pentru mine un veteran de succes al 2D-ului toate acestea ma speriau si-mi dadeau un sentiment de frustrare.

Pana la urma revenirea mea la conducerea echipei de animatie s-a produs destul de repede si am fost primit cu bratele deschise.

Dar trebuie sa recunosc ca beneficiam si de un concurs de inprejurari favorabil. Managerul studioului dorea ca eu sa preiau functia de director de animatie la proiectul „Picolo, Saxo si Compania” si pentru ca cel pe care aveam sa-l inlocuiesc, un animator francez, isi prelungise sederea deja prea mult…, si nici nu se comunica prea bine cu echipa.

In fine studioul ar mai fi avut si o alta optiune pentru functia de director de animatie, dar aceasta nu era agreata de echipa. Asa am ajuns din nou la conducerea echipei de animatie cu care am colaborat pana la inchiderea studioului.

In toata aceasta perioada sarcina mea a fost legata mai mult de latura artistica in procesul de productie a animatiei. Ca director de animatie mi-am asumat rolul de punte intre regizor si echipa de animatori (avand datoria de a oferi unitate de stil, personalitate, coerenta si ritm animatiilor).

Daniel Todoran-Rares: De ce credeti ca Dacodac a dat faliment?

Virgil Toader: Cea mai mare parte dintre noi, cei ce am lucrat acolo o meritam poate, pentru lipsa de implicare sau slaba eficienta de care am dat poate si noi dovada.

Cei care am lucrat in afara stim cat de greu este ca un studio sa-si pastreze echipele de la un proiect la altul.

Dacodac a platit prea mult timp oameni care lucrau sase luni pe an, doar de teama ca nu vor gasi altii atunci cand vor avea nevoie, sau pentru ca meritau… In felul acesta au fost irosite resurse care daca ar fi fost folosite pentru dezvoltarea unor proiecte, poate ar fi dat o sansa in plus studioului pentru a merge mai departe.

Daniel Todoran-Rares: Ce parere aveti despre studiourile de animatie din Romania, precum Mirari Films Brasov, Metrion Oradea, Golem Studio Bucuresti, Framebreed Animation Studio Bucuresti, etc.?

Virgil Toader: Nu ma pot pronunta, pentru ca nu am colaborat cu aceste studiouri.

Am vazut cateva din productiile lor si sunt sigur ca dintre ele se vor ridica curand si studiouri care sa faca lung metaje de animatie si serii de televiziune.

Daniel Todoran-Rares: In prezent, MediaproMagic a reluat lucrul la lungmetrajul de animatie Harap Alb 3D. Ce stiti despre acest proiect?

Virgil Toader: Am auzit… lumea animatiei este mica. Stiu ca au facut si cateva angajari.

Sper sa asistam si la premiera primului film de lung metraj de animatie, realizat dupa un scenariu autohton, semnat si produs integral in Romania din resurse proprii.

Succes!

Daniel Todoran-Rares: Ce inseamna UCIN si Asociatia filmului de animatie din Romania pentru animatori si regizori? UCIN-ul nu se implica in dezvoltarea „industriei” filmului de animatie autohton. De ce?

Virgil Toader: As fi dorit sa ma implic mai mult in activitatea sectiei de animatie din cadrul UCIN, si poate ar fi fost de datoria mea s-o fac. Dar avand in vedere ca toate activitatile sunt programate in jurul pranzului la ore la care eu trebuie sa fiu prezent la servici, m-am resemnat si astept si eu momentul pensionarii pentru a deveni un membru activ.

Cat despre ajutorul pe care ar putea sa-l ofere tinerilor creatori, nu am auzit sa se faca, inca, mare lucru.

Desi organizarea de intalniri cu personalitati din lumea filmului romanesc de animatie cred ca ar putea ajuta tanara generatie sa arda etapele si sa atinga maturitatea profesionala mai rapid.

Salile de proiectie ar putea fi puse la dispozitia organizatorilor de festivaluri de film de animatie.

Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie va plac?

Virgil Toader: De la filmul de autor la lungul metraj, imi plac toate acele productii ce transmit sincer si simplu vibratia creatoare a artistului. Ca profesionist al animatiei trebuie sa marturisesc ca sunt atras mai mult de productiile care aduc si profit.

Daniel Todoran-Rares: In prezent, unde lucrati?

Virgil Toader: Acum lucrez la Gameloft alaturi de alti trei colegi din fosta echipa de la Dacodac.

Daniel Todoran-Rares: Aveti website sau blog?

Virgil Toader: Am renuntat. Deocamdata.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here