Studiourile Pixar par să sufere în ultima vreme de un soi de continuită: Cars 2, Universitatea Monștrilor, ba chiar și o continuare anunțată la Finding Nemo. E adevărat, dacă ne uităm la seria Toy Story, putem admite că o continuare Pixar poate fi mai bună decât continuările altora, ba chiar decât filmele originale ale altora. Dar parcă tot nu e semn bun. Cel mai rău lucru pe care l-am putea spune despre Universitatea Monștrilor, un film altminteri drăguț și agreabil, e că nu era nevoie de el câtuși de puțin: Monsters Inc nu era o poveste care să aibă nevoie (sau loc) de urmări. Ba, și mai rău, avem de-a face, de fapt, cu un prolog, nu cu o continuare, conform trendului Hollywoodian recent în care producătorii se străduiesc să mai stoarcă niște bani dintr-o premisă, servindu-ne povești al căror sfârșit îl știm deja și care ocazional chiar contrazic ceea ce știam deja.
De pildă, sunt destul de convinsă că Monstrul Pufos Sully și Monstrul Ochios Mike Wazowski erau prieteni din copilărie în Monsters Inc, dar acum aflăm că s-au cunoscut, de fapt, la facultate, ca studenți la un prestigios curs de speriat. Nici unul dintre ei nu se descurcă prea grozav la cursul cu pricina (Mike nu e deloc înfricoșător, Sully e leneș și nu respectă nici un fel de reguli), așa că se trezesc nevoiți să participe la un concurs studențesc de speriat ca să-și dovedească talentul în fața Decanului, un miriapod înaripat și demn (Helen Mirren, care, pare-se, primește toate rolurile de Doamnă în Vârstă în ultima vreme). După cum vă puteți închipui, colegii de echipă ai lui Mike și Sully sunt un grup de tocilari și inadaptați, în timp ce adversarii lor sunt majoretele, băieții din echipa de fotbal și rockerițele care se îmbracă numai în negru– pe scurt, toate stereotipurile din filme cu și despre studenți, minus sexul și băutura caracteristice genului ăstuia de poveste, pentru că ne aflăm totuși într-un film pentru copii. Chiar, uite o întrebare interesantă: cui se adresează filmul ăsta? Nu cred că adulții se identifică cu o viziune atât de cuminte a vieții din facultate, iar copiii n-au nici o treabă cu un asemenea decor. Un film despre studenți, dar pentru copii, e un concept destul de bizar.
Cea mai bună idee pe care au avut-o creatorii legat de Monsters University a fost campania de marketing, care includea un site mult mai bine realizat și mai interesant decât ale majorității universităților din viața reală. Cea mai bună idee a filmului în sine se trage, de fapt, de la Monsters Inc cel original: toate personajele sunt monștri, așadar designerii Pixar și-au putut lăsa (din nou) imaginația să zburde liberă. Avem de-a face deci cu o gamă largă de creaturi interesante, originale, amuzante și ocazional înfricoșătoare. De la Monsters Inc încoace, programele de animație au făcut progrese simțitoare, așa că totul arată minunat, iar Sulley e atât de pufos că-ți vine să-l mângâi (o dorință care va fi cu siguranță exploatată printr-o grămadă de jucării brand-uite lansate de producători).
Povestea în sine e inofensivă, amuzantă și distractivă, deși destul de previzibilă, cu excepția sfârșitului. Dacă n-ați văzut filmul și nu vă place să vi se ofere indicii, vă sfătuiesc să vă opriți din citit aici, dar am fost plăcut impresionată de faptul că Mike și Sully n-au fost iertați instantaneu pentru toate necazurile pe care le-au stârnit, și nici n-au devenit, în mod magic, mai buni, mai deștepți și mai competenți peste noapte. Cel mai mare talent al studiourilor Pixar e, probabil, capacitatea lor de a crea povești pentru copii care nu insultă inteligența adulților (și nici pe a copiilor), iar Universitatea Monștrilor și-a obligat protagoniștii să învețe cu adevărat o lecție, în loc să le permită să câștige prea ușor și nemeritat. E un mesaj foarte bun, și măcar pentru atâta lucru, să le mulțumim Pixar-ilor că au făcut acest film drăguț și nu prea memorabil, în loc să ne supărăm pe ei prea mult că au încercat să profite de nostalgia noastră.
Aș mai adăuga că morala din Universitatea Monștrilor e foarte relevantă pentru timpurile noastre în care generația de copii care a crescut cu Monsters Inc se luptă cu șomajul și criza economică, cu diplomele universitare în buzunar- studiile superioare nu sunt Alfa și Omega succesului în viață. Gaudeamus igitur!
