Nu este o noutate faptul ca foarte multi romani nu isi lasa copii sa se uite la desene animate. Uitindu-ma la audientele tv, observ ca televiziunile de nisa dedicate desenelor aninate isi atrag telespectatorii cu seriale live action, precum Vioetta.
Specialisti in parenting si psihologi duc o campanie neoficiala impotriva desenelor animate. Internetul abunda in informatii si studii care spun ca animatiile sunt nocive pentru micutzi. Nu o sa le mentionez, le stiti si voi. De fiecare data cind apare o informatie despre acest lucru, clasa de mijloc din Romania preia cuvint cu cuvint si shareuieste pe retelele de socializare, etichetind cu multa usurinta. Nimeni nu analizeaza. Scot citeva paragrafe din contextul unui studiu si il dau mai departe.
Televiziunile mioritice difuzeaza reportaje care discrediteaza animatia. De fiecare data acestia eticheteaza productiile de animatie si generealizeaza, folosind secvente din seriale care nu sunt dedicate celor mici. Este adevarat ca, intr-un reportaj tv , unii psihologi au dat ca exemplu si serialul de desene animate Tom si Jerry, condiderat violent. Daca aceasta productia clasica marca Hanna-Barbera este nociva copiilor, atunci cum este povestea cu Harap Alb care se lupta cu zmeii si balaurii? Ne-am obisnuit sa criticam tot ce inseamna productii noi de animatie (in mod special, de la tv) dedicate generatiei tinere.
Acum, cind posturile tv pentru cei mici sunt dublate in limba romana, adultii isi lasa copiii singuri in fata televizorului, uitind ca micul ecran nu poate inlocui rolul parintelui. Nu mai suntem în perioada comunista, atunci cind cineva hotara ce sa vizionam, selectind doar acele productii cu rol educativ. Acum avem parte de diferite productii de animati, unele reusite, altele mai putin reusite, dar bine targetate. Rolul nostru este sa selectam. Este posibil ca in oferta canalelor tv de desene animate sa existe si seriale proaste. Nimeni nu va obliga sa va uitati la ele. Cu ajutorul telecomenzii puteti schimba canalul tv.
La un workshop de animatie sustinut de mine intr-o scoala privata din Capitala, un copil din clasa zero a facut o criza cind a auzit ca vorbesc despre desene animate. S-a dus in coltul salii si a inceput sa plinga, spunind ca nu vrea desene. Mi-a spus ca el nu se uita la desene animate. Citez: Tata nu ma lasa sa ma uit la desene. Mi-a spus ca nu sunt bune. Eu ma uit cu tata la emisiuni cu oameni seriosi.
Am stat de vorba cu multi elevi din scoli de stat si private. Majoritatea se pling ca parintii lor nu ii lasa sa se uite la desene animate. O fetita mi-a marturisit ca se uita la desene doar cind parintii ei dorm. Pot continua cu multe exemple.
In concluzie: nu trebuie sa refuzam placerea copiilor de a se uita la desene animate. Productiile de animatie pentru cinema sunt dedicate familiilor – un motiv in plus de a merge cu copilul la cinematograf pentru a viziona cele mai noi filme de animatie.
