Acasă Animatia romaneasca Interviu cu animatorul Dan Panaitescu, cistigatorul premiului Anim’est pentru Cel mai bun...

Interviu cu animatorul Dan Panaitescu, cistigatorul premiului Anim’est pentru Cel mai bun spot publicitar – Catelul pisacios

15
0

 

Daniel Todoran-Rares: Ce studii ai?
Dan Panaitescu: Am terminat Facultatea de Arte Plastice din Bucuresti, la sectia sculptura, in 1998.

Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie ai realizat?
Dan Panaitescu: Lucrurile cu care ma pot „mandri” sunt: un singur scurtmetraj numit „The House Slayer”, un videoclip „Fundamental” pentru o trupa puertoricana pe nume PUYA, si vreo 15 spoturi publicitare dintre care „Catelul pisacios” mi-a adus si un premiu la Anim’est.

Daniel Todoran-Rares: Unde lucrezi?
Dan Panaitescu: Acum lucrez acasa. Intr-un studio de animatie am lucrat acum mai bine de 10 ani, unde am facut intermediare numai pentru cateva luni. Apoi, la acel moment mi s-a parut mai interesant sa fac altceva. In 2001 am intrat intr-o agentie de publicitate si am ramas in publicitate pana la sfarsitul lui 2009. De atunci am hotarat sa o iau pe cont propriu, motivul principal fiind acela ca vreau sa acord cat mai mult timp animatiei. Am ajuns la concluzia ca avand un serviciu solicitant, oricat de mult as incerca, nu pot decat sa cochetez cu animatia si nicidecum sa fac animatie pe bune, asa cum mi-as dori.

Daniel Todoran-Rares: Povesteste-mi despre proiectele la care ai lucrat. Unde pot vedea creatiile tale?
Dan Panaitescu: Prima animatie pe care am facut-o vreodata si care avea o idee, un inceput si un sfarsit, a fost o reclama pentru Festivalul Filmului Britanic (in 2003 cred). Era cu un bulldog englez caruia i se intamplau tot felul de accidente, sfarsind prins in aparatul de proiectie de la cinema. Am desenat cadru cu cadru in Freehand8. Apoi am mers la un studio video si am pus cadrele cap la cap, dupa care s-a facut muzica si sunetul. Totul cred ca nu a durat mai mult de 3 zile si tin minte ca atunci eram foarte incantat de rezultat. Acum nu mai sunt atat de incantat, insa imi amintesc cu mare placere de acel proiect.

Apoi a fost „Fundamental”, care are in spate o poveste foarte frumosa (si nu ma refer aici la script). Prin 2004 mi-a picat in mana o tableta grafica si m-am apucat sa animez ceva mai mult in joaca. Am facut cateva scene cu un personaj, apoi m-am gandit sa le pun pe o muzica. Si le-am pus pe PUYA (nu Puya al nostru ci o trupa puertoricana de metal). Am mai continuat animatia fara o tinta clara, ajungand la aproape de 2 minte. Vazand ca o cam lalai, am abandonat proiectul. Totusi l-am urcat pe Youtube. Videoclipul se termina brusc dupa primul refren unde intra un mesaj care spunea ca „Fabrica de desene va termina videoclipul numai daca trupa se reuneste” (trupa fiind desfiintata la acel moment). Dupa mai mult de 3 ani, la inceputul lui 2009 primesc un mail de la tobosarul trupei care imi spune ca se reunesc si ca am ocazia sa termin clipul. Asa ca m-am apucat ca un fan devotat sa termin clipul intr-o luna si jumatate – cat mai aveau ei pana la concertul de revenire. Videoclipul a fost proiectat pe ecrane mari la concertul cu pricina si toata lumea a fost data pe spate.

In paralel cu asta de prin 2004 am inceput mai multe mici experimente de animatie pe care dupa un timp m-am gandit sa le unesc intr-un film. A iesit un film de autor 100% cu scenariu propriu, cu muzica si sunet facute de acelasi autor. L-am numit „The House Slayer”. Dupa aceasta experienta pe care nu o consider foarte reusita ca rezultat final, am constientizat insa cata nevoie am de ajutorul altor oameni la anumite capitole pentru care trebuie sa recunosc ca nu sunt pregatit. Ma refer mai ales la scenariu, muzica si sound design.

In rest am lucrat mai multe spoturi publicitare, care au reprezentat experiente foarte placute in totalitate. Cea mai placuta a fost „Catelul pisacios”: un scenariu scris de scenaristi de meserie care m-a cucerit de cum l-am auzit, o muzica facuta de un muzician talentat pe placul meu, o cauza nobila si mai ales o noua ocazie pentru mine de a face animatie. Am primit reactii foarte bune pentru filmul asta, aproape 100.000 de view-uri pe youtube si „Cel mai bun spot publicitar” la Anim’est 2009.

Imi postez animatiile pe fabricadedesene.blogspot.com si pe profilu de Youtube www.youtube.com/fabricadedesene.

Daniel Todoran-Rares: Ce proiecte ai in derulare?

Dan Panaitescu: Lucrez la un scurtmetraj care se cheama RoboMetal. Dupa ani de tableta grafica am ales pentru proiectul asta tehnica traditionala, adica sa desenez pe hartie. Nu este vreun gest deliberat de intoarcere in timp ci pur si simplu am considerat ca desenul pe hartie se preteaza mult mai bine esteticii pe care am ales-o pentru filmul asta. Dupa experimentarea in egala masura atat a tehnicii traditionale cat si a CGI-ului nu consider vreuna dintre aceste cai superioare celeilalte, ci cred ca totul sta doar in alegerea inspirata a tehnicii potrivite in contextul dat. Ce este nou pentru mine la acest proiect, este ca pentru prima data am obtinut o finantare pentru un film. Mai este nou faptul ca am mult mai mult timp pentru un proiect de animatie, nemaimergand la serviciu. Rezultatul sper sa fie bun.

Un alt proiect pe care nu l-as incadra la capitolul proiecte in derulare, ci mai degraba la capitolu proiecte in asteptare, este un videoclip pentru o trupa bulgaresca pe nume MLYK!. Este o animatie pe care am inceput-o impreuna cu prietenii mei de la DSG si care ar urma sa fie facuta intr-o tehnica mixta 3D, 2D, traditional, CGI etc. Este un proiect caruia eu unul deocamdata i-am dat o pauza si pentru care speram sa obtinem la un moment dat (de preferat cat mai repede) o finantare.

Cam atat despre lucrurile in derulare, as prefera sa spun mai mult despre ele atunci cand vor fi gata.

Daniel Todoran-Rares: Ce parere ai despre filmul de animatie romanesc?
Dan Panaitescu: Prefer sa nu am nici o parere despre filmul de animatie romanesc si sa las juriile (in special pe cele de la festivalurile de film importante de afara) sa o aiba. Din punctul meu subiectiv de vedere, ceea ce este acreditat acolo exista, restul nu conteza si ma includ si pe mine la restul.

Daniel Todoran-Rares: Vreau sa stiu parerea ta despre lipsa productilor autohtone de animatie pe posturile tv romanesti.
Dan Panaitescu: Daca am exclude din discutie filmul de animatie pentru copii, cred ca lipsa acestor productii in zilele noastre are atat o cauza cat si un efect. Cauza cea mai vizibila este lipsa publicul, iar efectul este din pacate tot lipsa publicului. O cauza mai adanca decat asta, banuiesc ca ar putea fi anemismul culturii de cartoon de la noi. Si daca ar fi sa gasesc si un vinovat pentru asta, probabil ca unul dintre ei ar putea fi Ceausescu cu cele 5 minute pe zi de Mihaela. Ce am spus pana aici nu ar trebui insa sa afecteze filmul de animatie pentru copii din 2010. De ce nu avem animatii autohtone pentru copii pe TV din moment ce public ar fi cacalau, nu stiu daca sunt in masura sa spun. Banuiesc ca dupa Revolutie concurenta animatiilor de afara a ucis nu prea puternica productie locala.

Daniel Todoran-Rares: Ce parere ai despre ultimele productii Pixar, DreamWorks Animation, etc?
Dan Panaitescu: Mi-a placut „Up”-ul de la Pixar mai ales ca l-am vazut in cinema 3D. Cu toate ca i se pot imputa la nivel de scenariu tot felul de clisee hollywood-iene, inclusiv un melodramatism exagerat pe alocuri, pot spune ca am plecat cu o impresie buna din sala. De la DreamWorks ultimul film pe care l-am vazut a fost Madagascar care mi-a placut foarte tare. Nu stiu ce-au mai scos dupa asta. Din punct de vedere al animatiei, sau judecandu-le la nivel vizual nu am de zis decat de bine despre tot ce iese si de la Pixar si de la DreamWorks in ultimii ani. Imi asum insa parerea unui om care nu face 3D.

Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie iti plac?
Dan Panaitescu: Cel mai tare imi plac autorii independenti precum Koji Yamamura, Michael Dudok DeWitt, Bill Plympton sau Signe Baumane. Poate suna pretentios, dar ma raportez la ei ca la niste modele. Asta pentru ceea ce le iese din mana si pentru faptul ca au ales sa fie independenti. Imi place foarte mult si Manga, imi place Miyazaky, imi place Tim Burton, imi place Sylvain Chomet, dar ma uit umar la umar cu fi’mea si la un Disney, Pixar, Minimax sau Cartoon Network.

Daniel Todoran-Rares: Iti plac scurtmetrajele de animatie realizate de studentii univ. din Canada si Franta? Care?
Dan Panaitescu: Da, imi plac si inca foarte tare. Bineinteles ca nu pot spune asta despre toate. Dar unele dintre ele nici macar nu arata a filme de studenti, sunt filme facute de profesionisti in toata regula.

Cei mai vizibili si mai productivi sunt probabil cei de la Gobelins. Pot spune ca pe astia chiar ii urmaresc in fiecare an, sa vad ce au mai scos nou. Am mai vazut lucruri care mi-au placut si de la Supinfocom si de la studenti din Canada.

Daniel Todoran-Rares: De ce crezi ca Romania nu are niciun studiou de animatie de lung metraj? In vara anului 2009, Dacodac Bucuresti a dat faliment.
Dan Panaitescu: Nu cred ca am un raspuns la intrebarea asta. Nici nu stiu de ce a falimentat Dacodacul. Banuiesc ca din punct de vedere economic era ineficient, insa nu am idee despre ce se intampla de fapt acolo.

In contextul in care ne aflam acum si scurtmetrajul este foarte greu de facut in Romania, dovada sta numarul foarte mic de productii. Si daca ar fi sa fiu optimist si sa sper ca la noi totusi se va face lung metraj la modul real, altfel decat accidental, cred ca asta va fi posibil numai atunci cand va exista o comunitate adevarata de animatori. Si ma refer aici la mai multi oameni capabili sa convinga in timp prin filme de calitate, recunoscute la festivalurile importante de animatie sau pe piata internationala de animatie. Deci cred ca indiferent de cat de culpabila ar fi situatia din Romania, mingea e la noi cei care pretindem ca vrem sa facem ceva. Daca suntem suficient de hotarati si inspirati, situatia probabil ca se va schimba. Asta asa, ca sa inchei intr-un ton optimist.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here