Acasă Interviuri Interviu cu Bogdan Mihăilescu, regizorul care a învățat animație de la Ion...

Interviu cu Bogdan Mihăilescu, regizorul care a învățat animație de la Ion Popescu Gopo (VIDEO)

62
0

Bogdan_Mihailescu Interviu cu Bogdan Mihăilescu, regizorul care a învățat animație de la Ion Popescu Gopo (VIDEO) Interviu cu Bogdan Mihăilescu, regizorul care a învățat animație de la Ion Popescu Gopo (VIDEO) Bogdan Mihailescu

Bogdan Mihăilescu, regizorul care a învățat animație de la Ion Popescu Gopo, a acordat un interviu pentru animationmagazine.eu. Scurtmetrajele sale au fost premiate la Festivalul CineMaIubit, Festivalul Balkanima în Belgrad si la Festivalul Internaţional Ismailia din Egipt.

Unde ai învăţat să realizezi scurtmetraje de animaţie?

Când eram mic vroiam să fac desene animate şi vroiam să fac filme combinate cu desene animate. M-am gândit că soluţia cea mai bună e să întreb pe cineva care face aşa ceva cum să fac şi eu la rândul meu la fel. Şi cum la noi singurul realizator de filme combinate cu desene animate era Gopo m-am dus la el să îl întreb ce trebuie să fac eu ca să ajung să realizez şi eu astfel de filme. Mi-a spus că mai întâi ar trebui să ştiu cum se fac filmele şi desenele animate ca să văd dacă mai vreau sau nu aşa ceva. Şi m-a luat cu el ca să îmi arate. L-am însoţit ani de zile pe platourile de filmare cât şi la Animafilm care pe vremea aceea era pe strada Olteni. Aşa am aflat eu că animaţia se face cadru cu cadru. În filmul „Ucenicul vrăjitor” am mişcat şi eu un proiector cadru cu cadru ascunzându-mă după trucă la fiecare fotogramă.

Pasiunea pentru animaţie şi pentru film nu m-a părăsit odată cu înaintarea în vârstă. Am absolvit facultatea de regie de film la UNATC după care tot aici am făcut masterul de animaţie şi tehnici multimedia unde la animaţie l-am avut profesor pe domnul Radu Igazsat. Ulterior am urmat un curs privat de animaţie cu domnul Valentin Eliseu.

Acum învăţ din cărţi de pe internet şi studiind filme de animaţie. Din păcate la noi nu există încă o facultate de profil de animaţie. Domnul Antonescu îmi povestea că pe vremuri ei se duceau noaptea la Animafilm şi studiau filme de animaţie în masa de montaj. Acum e mult mai simplu, studiez filmele de animaţie cadru cu cadru la mine acasă în computer şi pot să şi desenez peste ele cu tableta grafică. Am fost la un workshop de animaţie în Kracovia în Polonia unde am avut ocazia specială să îi am ca profesori pe Jerzy Kucia şi pe Mr. Bretislav Pojar. Două nume care nu mai au nevoie de nici o prezentare pentru cunoscătorii în ale animaţiei. Am mai fost şi în Olanda la un workshop de animaţie interactivă. De fiecare dată cu ocazia Animest’ului particip pe la câte un workshop şi mă împrietenesc cu alţi animatori de la care mai învăţ încă ceva.

Şi în continuare studiez filme de animaţie, mă uit la tutoriale şi citesc cărţi de specialitate.

Câte scurtmetraje de animaţie ai realizat? Te rog sa le menţionezi. Despre ce este vorba in fiecare short al tău? Ce premii ai primit cu animaţiile tale?

Aproximativ 10 scurtmetraje de animaţie. Am început în 1989 cu o animaţie stop-motion realizată împreună cu prietenul meu Sergiu Dumitrescu. Cu acest film am luat Premiul I La Festivalul Naţional Studenţesc la secţia de animaţie filme de amatori. Era o temă SF despre doi mici extraterestrii care vin pe Pământ.

După mulţi ani, în 2000 la masterul de animaţie de la UNATC am realizat filmul „e.t.c.” cu care am luat premiul pentru animaţie la Festivalul CineMaIubit din acel an. A fost prima ediţie în care a existat secţiune separată pentru animaţie şi film experimental. Filmul descria în câteva minute întreaga viaţă a unui om.

În 2003 am colaborat cu Cristina Mititelu la filmul ei de animaţie „Fetiţa cu Chibrituri” film care a luat Premiul Audienţei la Festivalul Balkanima în Belgrad şi a participat la Zagreb la competiţia studenţească. În ţară acest film a luat premiul pentru animaţie la festivalul CineMaIubit la secţiunea de animaţie.

În 2009, la fix 40 de ani după aselenizare am realizat cu acest prilej animaţia „A big step”, o scurtă parodie a aselenizării. A fost prima mea participare la Anim’est.

În anul următor am realizat „Grand Cafe” cu care am mers din nou la Animest. Era un filmuleţ în tehnica siluetelor un omagiu adus lui Emile Reinauld care este un fel de părinte al animaţiei. Cu acest film am luat Premiul pentru cea mai bună animaţie la Festivalul Internaţional Ismailia din Egipt. Cu acest film am mai participat la festivalul de animaţie Anifest Rozafa din Albania, iar filmul a mai participat la Zagreb în competiţia pentru copii +14. Tot acest film mi-a adus o nominalizare la Premiile Gopo în 2011.

Au urmat „Action Movie” în 2011, „Metamorphosis” în 2012 şi „Sancta Simplicitas” în 2013. Cu fiecare am participat în anul respectiv la Anim’est.

Cum ai descrie animaţiile tale?

Fiecare film e ca o părticică din mine. Mi-s dragi toate chiar dacă nu sunt toate la fel de reuşite. Toate sunt foarte scurte dar cum se spune, esenţele tari se ţin în sticle mici.

Vorbeşte despre experienţa ta ca profesor de animaţie.

În 2013 am predat animaţie 2D şi flash la SAE. Am citit de curând interviul cu Valentin Eliseu despre experienţa sa ca profesor tot acolo. A cam spus tot ce era de spus. Citeam interviul şi parcă era descrisă experienţa mea aşa că nu aş vrea să mai repet ce s-a mai spus. În schimb în acelaşi an în toamnă am ţinut un curs de flash pentru angajaţii de la UBISOFT unde am fost mai norocos. Aici era dorinţă de învăţare şi lucrurile au mers mult mai bine.

In prezent la ce lucrezi?

În prezent îmi pregătesc lucrarea de doctorat pe care o să o susţin la anul. Evident teza mea de doctorat are ca temă… filmul de animaţie.

Am multe idei de filme de animaţie de scurtmetraj, dar din păcate nu prea am timp. Pentru că animaţia cere mult timp şi răbdare, dar asta o ştie oricine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here