Acasă Interviuri Interviu cu creatorul „Adama” sau Simon Rouby lucrează în lut

Interviu cu creatorul „Adama” sau Simon Rouby lucrează în lut

51
0
|
|

de Maria Cârstian

Adama, un băiat african, decide să își părăsească satul natal și să plece în căutarea fratelui său pornit spre o Franță în plin război mondial. Primul film de lungmetraj al lui Simon Rouby explorează relația adeseori omisă dintre Africa și Primul Război Mondial, printr-un coming-of-age accesibil tuturor grupelor de vârstă. Într-un interviu acordat cu ocazia celei de-a zecea ediții Anim’est, în cadrul căruia „Adama” a și câștigat premiul pentru „Cel mai bun lungmetraj de animație”, Simon Rouby ne-a dezvăluit procesul de creație din spatele filmului său și implicațiile sociale pe care le are acesta – poate fi citit integral, în engleză, aici.

Ideea filmului a început să prindă contur în 1998, pe când scenaristul Julien Lilti studia sociologia în Africa. A aflat acolo povestea marcantă a ultimului soldat african din Primul Război. Guvernul francez, în timpul mandatului lui Jaques Chirac, decisese să acorde medalii tuturor soldaților de atunci, inclusiv celor din colonii. Au reușit într-adevăr să-l găsească pe ultimul soldat african, însă acesta a murit cu doar o zi înainte de medaliere. Imaginea ambasadorului așezând medalia pe mormântul acestuia i-a rămas puternic în minte lui Lilti, începând astfel să gândească povestea din „Adama”. A durat însă până în 2007, când l-a cunoscut pe Simon Rouby, să aștearnă povestea pe hârtie și să lucreze asupra ei, finalizând-o împreună abia în 2012, după un lung proces de documentare. Când pornești de la un fapt istoric și încerci să găsești o poveste în interiorul ei, crede Rouby, ai milioane de posibilități din care să alegi, și cel mai complicat e să elimini variante până rămâi cu cea mai potrivită.

Unul dintre primele lucruri care te izbesc atunci când te lansezi în „Adama” e folosirea simultană a bi- și tridimensionalului în funcție de proximitatea personajului de ecran. În cadre de prim-plan, de pildă, personajul e o sculptură scanată dar, pe măsură ce se îndepărtează, acesta devine bidimensional, în timp ce fundalurile sunt pictate – asta creează adâncime în cadru și susține impresia de point of view al lui Adama. E o tehnică pe care Rouby a învățat-o exprimentând – „Vals cu Bashir” l-a învățat că, atâta timp cât faci un lungmetraj, spectatorii vor răbda în sala de cinema cel puțin o jumătate de oră înainte să plece. Așa că ai o fereastră de timp în care să-i faci să se adapteze la stilul tău, oricât de neconvențional. Pentru Rouby, sculpturile funcționează cel mai bine, dau o senzație de realism aparte, cu toate micile accidente de pe suprafața lutului. În plus, vrea să-i facă pe spectatori să uite că văd un film de animație, vrea ca totul să fie cât mai veridic, să atragă atenția asupra mesajului social și implicațiilor lui istorice.

În sensul ăsta, pe regizor îl interesează relația dintre francezi și africani pe câmpul de luptă. Consideră că în Primul Război Mondial, pentru prima oară, aceștia stăteau egali unul lângă celălalt – e adevărat că într-o zonă mizeră a distrugerii, dar erau egali și asta era important, începeau să se privească diferit unii pe alții. Felul în care oamenii din Africa de Vest erau folosiți pentru război și apoi pentru reconstrucția țării reprezintă, pentru el, începutul tuturor migrațiilor ulterioare dinspre Africa spre Franța, acum o țară multi-etnică. Și mai mult decât atât, e un eveniment ce poate fi privit chiar și prin prisma migrațiilor actuale. Personajul lui Samba ar fi putut fi trimis în război forțat, însă au preferat ca acesta să fie păcălit că va avea cetățenie, o slujbă, au preferat să-l facă să se înroleze de bună voie pentru război, din aceleași motive pentru care tinerii africani încă migrează spre Franța. Pe lângă un film despre identitate, cunoașterea propriilor rădăcini și istorii, „Adama” are și o țintă cumva educativă. Fiind un film adresat tuturor grupelor de vârstă, Simon Rouby își dorește ca inclusiv copiii să înțeleagă, în felul ăsta, prin ce au trecut poate stră-stră-bunicii lor sau contextul etnic al altor colegi de clasă.

Regizorul speră ca filmului său să ajungă la cât mai multă lume și aleargă acum după el pe-oriunde e proiectat. Deși un artist multidisciplinar (grafitti, pictură, film) Rouby a rămas concentrat timp de șase-șapte ani doar pe filmul de animație, datorită lucrului meticulos la „Adama”. Acum abia așteaptă să ajungă cu el, la sfârșitul lui Octombrie, chiar în Africa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here