Acasă Animatia romaneasca Interviu cu Dan Chisovsky, profesor la sectia de animatie din cadrul liceului...

Interviu cu Dan Chisovsky, profesor la sectia de animatie din cadrul liceului N. Tonitza

11
0

Profesorul Dan Chisovsky a acordat un interviu pentru animationmagazine.eu. Domnia sa preda animatie la Liceul de Arte Plastice „N.Tonitza” din Bucuresti.

Dan Chisovsky a participat la realizarea lungmetrajelor de animatie: „Misiunea Spatiala Delta” si „Vreau sa Stiu”. De asemenea, Dan Chisovsky a realizat „Povestea puiului de elefant”, un scurtmetraj muzical dupa Rudyard Kipling, muzica si interpretarea Cornel Fugaru, film premiat in’92 la Festivalul filmului de la Costinesti. Pentru filmul sau de animatie, „Ereditatea”, a primit premiul pentru debut si premiul presei in 1988 la Festivalul filmului de la Piatra Neamt.

Cu cativa ani in urma, Dan Chisovsky a realizat un ciclu de episoade, „Portrete Animate”, la Televiziunea Romana, in care i-a prezentat pe cativa dintre colegii de breasla: regretatul Laurentiu Sarbu,Tatiana Apahidean, Radu Igaszag, Nicolae Alexi…

Dan Chisovsky si Calin Cazan spera sa realizeze un film de animatie – basm modern.

Daniel Todoran-Rares: Povestiti-mi despre activitatea dumneavoastra de la liceul Tonita. Am inteles ca sustineti cursuri de animatie.

Dan Chisovsky: Coincidenta sau nu, cu multi ani in urma, am absolvit sectiile de film de desen animat si scenografie ale Liceului de Arte Plastice „N.Tonitza”. Mai apoi, regie de film si televiziune. Au urmat cateva cursuri de design si arta computerizata. Experienta prin cateva studiouri de animatie aici si aiurea, spoturi publicitare, ilustratii, predarea unor cursuri de animatie si film, realizarea de documentare si emisiuni tv.

Cand eu am terminat liceul, media cu care terminai Bacalaureatul era formata din media notelor materiilor de cultura generala, la care se adauga, ca medie, nota obtinuta la sustinerea diplomei la atelierul de specialitate. Se acorda astfel o importanta cuvenita specializarii, realizata pe o perioada de 4 ani, clasele IX-XII, diferentiind absolventii liceelor de cultura generala de cei ale celor vocationale.

Azi, Bacalaureatul este notat separat, iar competentele de arte plastice fac obiectul unui examen pe atelierul de specialitate, examenul de certificare a competentelor profesionale.

S-ar crede ca aceasta masura n-ar fi rea.. .numai ca acest „atestat” nu este obligatoriu. Da, desi acesti elevi au ales un liceu vocational, de arte plastice, care sa ii pregateasca in mod calificat intr-o „meserie”, „specialitate”, pentru a avea o calificare la sfarsitul ciclului de invatamant gimnazial, in vederea incadrarii lor pe piata muncii.

Cei 4 ani de specializare s-au redus la 2 ani, doar clasele a XI-a si a XII-a. Aceasta este o exceptie in cadrul liceelor vocationale, muzica si coregrafia beneficiind in mod justificat de 4 ani de specialitate. Nu, in mod sigur pentru artele plastice NU sunt competente mai lesne de dobandit in doar 2 ani. Ca urmare, programele de dobandire a competentelor in specializarile de arte plastice s-au injumatatit. Normal! Nu poti face toate temele si exercitiile si nici nu poti preda toate continuturile, notiunile, cuprinse in programele pe 4 ani de studiu, in 2 ani.

Constient de ceea ce inseamna „animatia contemporana”, a trebuit sa fac un prim pas pentru corelarea pregatirii elevilor cu noile cerinte din domeniu. Evident, vorbesc despre folosirea noilor (dar vechi pentru multe alte scoli din lume) tehnologii din domeniul audio-vizual, pentru ca aici se incadreaza specializarea de „film de desen animat”. Cu acordul conducerii liceului si dispunand de dotarea informatica necesara (felicitari celor care s-au preocupat de aceasta!), elevii sectiei de animatie au renuntat la stilul tehnic clasic de lucru, pe hirtie si acetofan si au dobandit competente in utilizarea softurilor de realizare a animatiei.

Pentru cei care nu cunosc, trebuie spus ca nu iti face calculatorul animatia, nu iti deseneaza personajul sau decorul, nu iti alege culorile sau stilul grafic si nici nu iti aplica automat principiile de baza ale animatiei… Cu ajutorul calculatorului, utilizatorul softurilor ia aceste decizii in propriul stil de exprimare si isi realizeaza filmul de animatie in sistem digital. Iar daca altii ar crede ca cei care nu stiu sa deseneze, nu stiu legile compozitiei plastice sau fotografice, teoria culorilor, precum si limbajul cinematografic, ar putea sa faca un film de animatie, raspunsul este DA, dar prost ! Oricum, elevii deseneaza!!… dar, pe tablete grafice. Am eliminat implicit si ultima parte a realizarii filmului pe pelicula de 8 mm, developare, montaj, sonorizare, care ar fi fost imposibile in conditiile disparitiei din practica profesionista a acestor substante, suporturi si tehnici. Elevii isi definitiveaza filmele in softuri de editare pentru a deprinde, chiar si in linii mari, intregul proces de elaborare al materialului audio-vizual in format digital. Aceasta schimbare pe care am facut-o a relansat acest atelier de specialitate si l-a asezat in topul preferintelor elevilor.

Daniel Todoran-Rares: Exita o diferenta intre cei doi termeni „desene animate” si „film de animatie”?

Dan Chisovsky: „A anima” inseamna a misca, a insufleti… Daca vrei sa faci animatie nu trebuie „sa misti” o forma grafica, care poate fi un personaj, ci trebuie sa ii dai „interpretare”, adica „joc actoricesc”. Trairile pe care le au personajele se exprima vizual prin limbajul mimico-gestual. Cu ajutorul desenului, prin care sa arati privitorului cele mai sugestive atitudini ale personajului si cu ajutorul dispunerii lor in succesiune, intr-o unitate de timp fireasca pentru ceea ce vrei sa se inteleaga, realizezi animatia expresiva, de buna calitate. In limbajul meseriei se numesc miscari accelerate, incetinite, deformari, exagerari… sunt mai multe principii ale animatiei. Prin „desene animate” se inteleg filmele de desen animat. „Desen animat” se refera la faptul ca un desen, practic o succesiune de desene, filmate cu un aparat pe un suport adecvat, pelicula, sunt proiectate pe un ecran cu ajutorul unui alt aparat, de proiectie si sunt sesizate de ochii spectatorului ca un desen in miscare. Nu poti vorbi despre desen animat (desen in miscare) daca nu ai suportul pentru desen si aparatul. Si chiar daca le ai, fara a spune o poveste cu personajele tale, fara o idee, fara decoruri, muzica, zgomote, incadraturi, miscari de aparat,… ma intreb cine ar mai intra la cinematograf. Iata ca am spus adevarul… animatia se vede la cinematograf si este integrata unui film! Altfel, am fi ramas la nivelul balciurilor si trupelor de circ care strabateau satele si orasele secolelor trecute cu zoetropul si thaumotropul. Cine nu stie ce erau acestea, sa se documenteze. Asadar, nu faci „desen animat” ci realizezi un „film de desen animat”. Da, faci „animatie” desi termenul nu imi place (confuzia cu cealalta meserie de „animator” – vezi insotitorii grupurilor de turisti carora acesta trebuie sa le asigure activitati distractive) sau faci „desene animate” daca realizezi doar partea de animatie in cadrul unei echipe care realizeaza un film de animatie sau un joc pe calculator.

Daniel Todoran-Rares: Am observat ca amicii mei, tinerii animatori spun ca toate creatile lor sunt filme de animatie (scurtmetraje de animatie) si nu desene animate. Majoritatea tinerilor animatori considera ca lungmetrajele cu personajele animate sunt filme de animatie si nu desene animate. Ei considera ca doar productiile vechi si cele de la Cartoon Network sau Minimax sunt desene animate.

Dan Chisovsky: Poate ca ma repet, primul meu raspuns o fi fost prea stufos… Cand esti intrebat ce faci, ce lucrezi, si raspunzi „filme de animatie”, eu unul inteleg, daca raspunsul primit e corect si avem limbaj comun si termeni definiti, ca respectivul realizeaza „filme de animatie” cap-coada… de la idee, scenariu, creatie personaje, animatie, desene intermediare, decoruri, filmar, chiar si muzica, montaj. Face si stie sa faca totul (din punct de vedere artistic si tehnic) ca autor al intregului film (fara a face diferenta daca e pe pelicula, in mod analog, sau digital). Meseria lui este in acest caz: „realizator de filme de desen animat”… dar si „producator” daca nu a folosit fondurile altcuiva… si chiar „distribuitor”… daca isi plaseaza singur produsul spre difuzare…

Daca raspunsul lui la intrebarea „ce lucrezi?” este „fac desene animate”, eu inteleg ca doar anima desenele, deci este desenator de desene animate, animator. El lucreaza in cadrul unei echipei, in cadrul unui studio, dar se ocupa doar de realizarea animatiei filmului aflat in productie. Lucreaza in echipa cu alti animatori.

Cu douazeci si ceva de ani in urma, datorita costurilor materialelor si mijloacelor tehnici, nu prea puteai sa faci singur un film de animatie in intregime. Se faceau in cine-cluburi pe pelicula de 8 mm… Azi, datorita softurilor, computerelor, poti realiza acasa propriul tau film de animatie.

In ceea ce priveste diferentierea filmelor lor de cele „vechi”, care s-ar numi desene animate si nu filme de animatie, nu stiu sa existe in lumea profesionista o diferentiere de acest gen. Chiar as vrea sa stiu care este ultima productie de „desen animat” (titlul, anul si producatorul) si care este prima productie de „film de desen animat”… de dragul istoriei cinematografiei si criticii de film…

Eu pot doar banui ce fel de diferentiere vor sa se faca… dar nu ma hazardez sa dau inca raspunsul pentru ca ei, cei care sustin acest lucru, ar trebui sa argumenteze… daca argumentele stau in picioare…

Daniel Todoran-Rares: In rindul populatiei exista doar un singur termen popular pentru acest gen de filme: desene animate. Cand este vorba de cele vechi, sau cele noi (lungmetraje, scurtmetraje, seriale tv), majoritatea romanilor spun ca sunt desene animate.

Dan Chisovsky: Da, pentru public, in limbajul comun, termennul de „desene animate” este suficient pentru a spune ceea ce a vizionat sau care ii sunt preferintele in materie de film…Termenul a devenit chiar prea cuprinzator (si nu e nimic rau) cuprinzand si animatie clasica si 2D si 3D, cu papusi, cu obiecte, cu cartoane decupate, cu plastilina… dar acestea sunt deja genuri ale filmului de animatie… diferentierea este si de stil si de tehnica…

Cand a aparut Toy Story, produs de Pixar, nu am auzit pe nimeni sa spuna ca s-a dus sa vada un CGI (Computer-generated imagery)… ci un desen animat sau film de desen animat sau 3D….

Intre profesionisti, diferentele trebuiesc facute! Chiar inscrierea la un festival a unui film presupune includerea lui intr-o categorie…

Mai mult, publicul spune „am vazut un film”… dar acea productie nu a fost realizata pe suport de pelicula, este „digitala”… termenul de „film” a ramas de cand s-a inventat cinematograful. Sincer, inteleg ca sunt mult mai multe confuzii si va garantez ca ele nu exista intre cei care si-au insusit temeinic aceleasi obiecte de studiu specifice meseriei.

Multi termeni vin din limba engleza si adesea ii traducem cum stim… nu avem echivalent si folosim termenul in engleza ca sa fim corecti… Noi spunem filme cu plastilina, cartoane decupate, papusi… referindu-ne la „materialele” folosite si implicit tehnica de realizare, pe cand in engleza se foloseste „stop motion”, se defineste astfel doar tehnica cinematografica…

Ar trebui explicate multe alte terminologii si definirile acestora… si asta s-ar face intr-o facultate.

Daniel Todoran-Rares: Exista diferente reale intre acesti termeni?

Dan Chisovsky: Daca faci film!… il faci cap-coada… Daca faci desene animate, atunci doar animi personaje, desene de orice fel.. .iar daca esti profesionist si spui „fac desene animate” dar intelegi ca faci film sau doar animatie… e treaba ta… folosesti termenii ca spectator obisnuit…

Daniel Todoran-Rares: Cati dintre absolventii liceului Tonita profeseaza ca animatori?

Dan Chisovsky: Nu am o astfel de evidenta. Nu uitati ca majoritatea incearca sa intre la facultate si sunt nevoiti sa intre la alte sectii… astfel animatia ramane pe planul doi… Cand vor trebui sa se angajeze, daca vor fi studiouri si productie autohtona sustinuta, si nu vor uita ABC-ul invatat, vor avea sanse…Totusi, aici este o calificare medie data de liceu si suficienta pentru a sustine o proba pentru admiterea la o facultate de profil sau sa intre ca asistent -animator…

Unii dintre ei au trecut pe la cateva studiouri mici dar lipsa de comenzi si intreruperile i-au facut sa isi caute un loc stabil de munca…

Daniel Todoran-Rares: Cati elevi invata la sectia de animatie?

Dan Chisovsky: In fiecare an o grupa de 12 elevi se specializeaza in animatie… dar nu faceti astfel de calcule… unii intra la psihologie, altii la medicina, limbi straine sau, cum am mai spus, la grafica sau alte sectii ale Academiei de Arte…

Daniel Todoran-Rares: Care sunt dotarile la sectia de animatie?

Dan Chisovsky: De cativa ani buni de zile, liceul are trei laboratoare cu cate 20-30 de computere fiecare… aici se desfasoara si orele de „Procesare computerizata a imaginii” care este materie pentru toate specializarile absolventilor… fara aceasta dotare nici n-as fi putut indrazni sa trec la noua tehnica de realizare a animatiei.

Daniel Todoran-Rares: Cum arata o zi normala de curs la sectia de animatie?

Dan Chisovsky: E mult de povestit si nu imi dau seama unde tinteste intrebarea… Pe scurt, daca intuiesc la ce va ganditi, invatam principiile animatiei prin exercitii, realizam personaje si decoruri, decupaje desenate ( story-board), invatam sa folosim softurile… si facem la sfarsitul clasei a XII-a un filmulet de 1-3 minute. Sigur, ne preocupa si calitatea expresiva, grafica si mesajul dat de materialul finit.

Daniel Todoran-Rares: Puteti sa spuneti cateva nume de elevi talentati? Ma refer la cei de la sectia de animatie.

Dan Chisovsky: Nu ar fi pedagogic sa fac in mod public astfel de diferentieri. Daca se vor tine de treaba, veti afla despre ei. Nu uitati ca Einstein nu era un elev stralucit si totusi…

Daniel Todoran-Rares: Elevii dumneavoastra participa la concursuri si festivaluri de profil?

Dan Chisovsky: Participarea la festivaluri este conditionata nu numai de valoarea artistica a filmului dar si de cea tehnica si de dorinta elevului de a fi competitiv. A fost o incercare in urma cu doi ani… in functie de calitatea filmelor din fiecare an, ma preocup sa le inscriu si sa le trimit in functie de profilul festivalului. Daca elevul, oricat de talentat ar fi, nu are timp sa „cizeleze” filmuletul sau, pentru ca mai are de dat Bacu’, de facut meditatii pentru facultate si nici nu are facultate de profil unde sa-si continuie studiile, atunci… Si, nu uitati, aici nu este o scoala „post-liceeala” de 2-3 ani in care elevul sa se califice doar in film de desen animat. Sunt doar 5 ore pe saptmana dintr-un total de cca 30 de ore formate din materiile de cultura generala si Studiul culorii, Studiul desenului, Studiul compozitiei, Istoria artei. Este un liceu care ii da posibilitatea sa parcurga cunostintele de baza. Dupa ce isi insuseste aceste cunostinte, indiferent ce drum alege, daca simte „pofta” de a se exprima prin „arta grafica in miscare”, sa-i mai spunem si asa, ii este foarte simplu, acasa, sa isi faca filmul si sa il inscrie la festivaluri.

Daniel Todoran-Rares: Credeti ca este necesara aparitia unei scoli de stat pt animatie?

Dan Chisovsky: Daca nu ar fi, altii de ce ar fi facut-o?

Daniel Todoran-Rares: Cand ati inceput cariera de animator si regizor de filme de animatie?

Dan Chisovsky: In anii ’80 la Studioul Cinematografic Animafilm. Era singurul studio national de film de desen animat. Unele tari apropiate noua aveau doua, chiar si mai multe studiouri nationale. Chiar si asa exista o productie de cca. 60 de titluri de film pe an. Filmele erau cumparate de catre televiziunile altor tari, erau difuzate in tara si erau premiate adesea. Aici era singura „scoala” in care se invata filmul de desen animat. Filme clasice pe acetofan, filme cu cartoane decupate, cu papusi, combinatii cu filmari reale, pictura sub aparat; orice obiect sau grafism putea fi animat pentru a spune o poveste, pentru a emotiona, pentru a da de gandit… acestea erau filmele de autor. Celelalte, ca in oricare alta industrie de film, erau serialele. Colegii aveau pregatiri diferite: artisti plastici, pictori, grficieni, designeri, scenografi, arhitecti… unii regizori, altii doar impatimiti ai desenului care se formau in ani de zile pentru a deveni profesionisti. Nucleul celor care pusesera bazele acestui studio era un fel de „corp profesoral” de la care toti cei tineri au invatat. Era superb sa vezi diversitatea stilurilor si tehnicilor, sa asisti zi de zi la vizionarea „probelor de miscare”, sa faci corecturi, sa mergi pe platoul de filmare, sa astepti materialul brut sa fie developat, sa intri la montaj, sa alegi muzica si zgomotele, sa fie totul gata la termen, sa aibe loc „vizionarea la doua benzi” si filmul sa intre in laborator pentru „copia standard”. Si totul pleca doar de la o idee, un scenariu, un decupaj, schitele personajelor si ale decorurilor. Multe meserii erau implicate, multi profesionisti, multa migala si punctualitate. In fiecare luna intrau in productie 5-6 filme si tot atatea erau finalizate. Pentru fiecare film, o echipa de cca.15-20 de oameni lucra 5-6 luni. „De inceput”, am inceput cu realizarea desenelor intermediare, a durat cativa ani, apoi animatie, mai tarziu decoruri si regie de film. Era important pentru pregatirea temeinica sa faci toate aceste meserii pe rand.

Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie ati realizat?

Dan Chisovsky: In mare masura, seriale. La ele lucrau mai multe echipe in paralel dupa ce era gata episodul pilot. Apoi, unele deveneau lungmetraje. „Misiunea Spatiala Delta”,„Vreau sa Stiu” – cu vocile actorilor Alexandru Arsinel si Anda Calugareanu, muzica Stefan Elefteriu, „Povestea puiului de elefant”, un scurtmetraj muzical dupa Rudyard Kipling, muzica si interpretarea Cornel Fugaru, film premiat in’92 la Festivalul filmului de la Costinesti, „Ereditatea”, Premiul pentru debut si Premiul Presei in 1988 la Festivalul filmului de la Piatra Neamt… decoruri la „Motanul si Scufita Rosie”, regia Mihai Marian, „Frunza sau fluture”, regia Adela Craciunoiu, multe scenarii si proiecte de personaje,… ar mai fi… animatia la alte filme alaturi de colegii din echipe…

Cu cativa ani in urma incepusem un ciclu de episoade, „Portrete Animate”, la Televiziunea Romana, in care i-am prezentat pe cativa dintre colegii de breasla: regretatul Laurentiu Sarbu,Tatiana Apahidean, Radu Igaszag, Nicolae Alexi… intentia a fost de a face cate un episod pentru toti aceia care, cunoscuti doar de un anumit public sau de o anumita generatie, fac parte din „scurta istorie” a filmului animat romanesc. Ar fi urmat: Olimp Varasteanu, George Sibianu, Victor Antonescu, Gopo, Luminita Cazacu, Zaharia Buzea, Mircea Toia, Calin Cazan , Izabela Petrasincu, Artin Badea, Florin Angelescu, Genoveva Georgescu, Mihai Surubaru, Ion Truica, Lucian Profirescu, Dinu Petrescu, Valentin Eliseu, Liana Petrutiu, Zoltan Szylagy, Peter Tenkei, Nell Cobar, Matty Aslan, Constantin Paun, Mihail Badica, Dinu Serbescu, Calin Giurgiu, Mihai Marian. Au fost alte prioritati si proiectul s-a sistat. L-as continua de maine daca TVR-ul si-ar dori sa ii prezinte publicului asa cum au fost, asa cum inca mai sunt: creatorii unui domeniu artistic atat de dificil.

Daniel Todoran-Rares: Ce proiecte aveti in derulare?

Dan Chisovsky: Ma preocupa realizarea performantei la nivelul elevilor care se inghesuie la sectia de animatie a liceului Tonitza. As face mult mai mult dar numarul de ore si cei doi ani de studiu te conditioneaza in selectare materiei pe care o predai. Oricum, incercam film de animatie atat 2D cat si 3D pentru a le deschide usa catre acest domeniu digital. Unele scoli au facut deja diferenta intre artele plastice traditionale si cele digitale. Ele asigura specializari diferite. La noi, inca mai asteptam infiintarea unei facultati de film de desen animat. As vrea sa intalnesc acei oameni care au si ei acest gand si sa reusim.

Un proiect mai vechi inceput cu Calin Cazan… care sper sa se implineasca daca gasim finantare si studioul producator… Ar fi un prim basm modern… ar fi… Ce pot sa ne uram, sa fie!!!

Daniel Todoran-Rares: Ce parere aveti despre filmul romanesc de animatie?

Dan Chisovsky: Pot fi subiectiv… Pentru ceea ce urmeaza, incurajari tuturor!

Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie va plac?

Dan Chisovsky: Curios, nu imi plac filmele din „industria de animatie” care adesea nu au o poveste cu adevarat valoroasa. Acestea sunt realizate pentru marele public si ofera spectacol si efecte. Nu spun ca nu ar avea animatie buna, spun doar ca prefer o grafica superba si o idee naucitoare care sa ma poata face sa vad lumea si altfel. Prefer filmele de autor, filmele independentilor profesionisti.

Daniel Todoran-Rares: In prezent, unde lucrati?

Dan Chisovsky: Acum sunt acasa in fata PC-ului, maine ma duc la scoala… asa e, daca nu am invatat destul, ma duc si acum, la varsta mea, tot la scoala, la liceul Tonitza, profesor.

Daniel Todoran-Rares: Credeti ca animatia romaneasca va renaste precum pasarea phoenix?

Dan Chisovsky: Pentru Dumnezeu! Nu exista pasarea phoenix. Avem alte specii de pasari dar care nu fac obiectul de studiu al animatiei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here