Acasă Interviuri Un roman a participat la realizarea filmelor 300 Eroii de la Termopile,...

Un roman a participat la realizarea filmelor 300 Eroii de la Termopile, Harry Potter si Talismanele Mortii: Partea II, Marele Gatsby si Marea aventura Lego

125
0

Radu Vintila Un roman a participat la realizarea filmelor 300 Eroii de la Termopile, Harry Potter si Talismanele Mortii: Partea II, Marele Gatsby si Marea aventura Lego Un roman a participat la realizarea filmelor 300 Eroii de la Termopile, Harry Potter si Talismanele Mortii: Partea II, Marele Gatsby si Marea aventura Lego 150

Interviu cu Radu Vintila, romanul care conduce echipa de Ingineri Specialisti pentru Sisteme de Infrastructura la Animal Logic.

Radu Vintila a lucrat la Meteor Studios, un studio de animatie ce apartinea de Discovery Channel. A participat la realizarea productiilor cunoscute, precum Journey to the Centre of the Earth, Scooby Doo 2, Catwoman, Exorcist – The Beginning, 300 Eroii de la Termopile, Harry Potter si Talismanele Mortii: Partea II, Marele Gatsby, Marea aventura Lego, Pe urmele dinozaurilor, Australia, etc. In prezent conduce un departament important la studioul de animatie Animal Logic din Australia.

Daniel Todoran-Rares: Uitindu-ma pe IMDb, am observat ca ai participat la realizarea filmelor de succes, precum 300 Eroii de la Termopile, Harry Potter, Marele Gatsby, Marea aventura Lego, etc. Povesteste-mi despre debutul tau in industria cinematografica mondiala – in domeniul animatiei si a efectelor vizuale.

Radu Vintila: Catre sfirsitul facultatii (am absolvit Electronica in Bucuresti) am inceput sa lucrez la un mic studio video care se ocupa cu productii publicitare pentru televiziune si filme promotionale. La vremea respectiva, montajele video se efectuau exclusiv analogic (2 magnetoscoape, masa de montaj video, etc). Desi studioul la care lucram era relativ nou si cu echipamente „de ultima ora”, montajul digital era inca un concept relativ futurist pentru momentul respectiv.

Cam in aceeasi perioada am avut primele tentative de proiecte „digitale” in care am inceput sa incorporam grafica realizata pe calculator in clipurile video. Imi aduc aminte ca pentru a transfera grafica de pe calculator pe video, trebuia sa inregistram imaginile cadru cu cadru pe magnetoscoapele Betacam – un proces pe cit de lent si costisitor, pe atit de inclinat sa accelereze uzura echipamentelor video clasice. Alternativa era inchirierea unor unitati de disc Abekas, care aveau capacitatea incredibila de a stoca si rula in timp real 30 de secunde de video la rezolutie intreaga PAL (720×576 pixeli) – lucru rar intilnit pe atunci 🙂

La scurt timp am inceput cu adevarat tranzitia la montajul digital si grafica CG (Computer Generated). Am avut sansa sa lucrez cu un profesionist desavirsit (Remus Stoica, o somitate tehnica in industria productiei audio si ingineriei de sunet) care isi transferase talentul in lumea televiziunii si care mi-a dat mina libera si m-a asistat in tranzitia studioului catre productia digitala. In felul acesta am inceput prin a descoperi dedesupturile si necesitatile tehnice ale unui asemenea mediu de productie, si am sfirsit prin a profesa ca si arist grafic, in montaj non-linear, grafica 2D si 3D si compositing (3D Studio, Digital Fusion pe platforme PC si mai tarziu Alias Wavefront / Maya si Softimage Eddie pe Silicon Graphics).

La un moment data am realizat ca piata productiilor video era destul de lenta in Romania si ritmul progresului nu ma satisfacea pe deplin (la vremea respectiva multe dintre productiile publicitare la care lucram erau adaptari de clipuri internationale – oarecum normal, intrucat expertiza domeniului abia incepea sa se solidifice), asa ca am ales, ca multi altii in acei ani si indiferent de domeniu, sa explorez alte oportunitati.

Asa am ajuns in Montreal, Canada unde la scurt timp si printr-o mare sansa am inceput sa lucrez pentru Meteor Studios, un studio de animatie ce apartinea de Discovery Channel si care de-a lungul anilor a produs pentru compania-mama un numar de documentare de lungmetraj destul de apreciate, specialitatea sa fiind animatia de dinozauri (When Dinosaurs Roamed America, Before We Ruled The Earth, Dinosaur Planet). Desi am inceput in montaj, este perioada in care am inceput sa fiu atras din ce in ce mai mult de optimizarea resurselor si metodelor de lucru, pe care aveam sa ma profilez din ce in ce mai mult in anii urmatori.

Prin 2003 studioul a inceput sa o lase mai moale cu documentarele si sa fie mai agresiv pe piata efectelor vizuale pentru film, primele mari proiecte fiind Scooby Doo 2, Catwoman si Exorcist – The Beginning, Cel din urma a reprezentat si ultimul meu proiect pe partea artistica (visual effects editor), fiind momentul in care am trecut exclusiv in partea tehnica, am lasat din mina uneltele propriu-zis si am inceput sa ma concentrez la cum sa le folosim (sau sa le foloseasca altii 🙂 ) mai eficient.

Daniel Todoran-Rares: Care este specializarea ta? In ce consta munca ta?

Radu Vintila: In prezent conduc echipa de Ingineri Specialisti pentru Sisteme de Infrastructura la Animal Logic, in Sydney, Australia. Departamentul meu e responsabil de tot ce inseamna  fata nevazuta a IT-ului, adica nu numai sistemele fizice (servere de fisiere, infrastructura virtuala, render farm, retea, data centers, etc), dar si procesele dintre acestea. Cum spuneam, sunt pasionat de optimizarea de resurse, fie ele tehnice, materiale sau umane.

Pentru asta nu pot sa spun ca exista o reteta anume – este necesara o intelegere profunda a procesului (de productie, de management, de comunicare, etc). Cu cit cunosti mai multe detalii cu atit esti mai capabil sa recunosti unde pot aparea pierderi sau intarzieri. Sunt termeni relativ banali, dar in productia de efecte vizuale (ca in orice domeniu dealtfel), cu cit ai un proces mai fluid si eficient, cu atit costurile sunt mai scazute sau performanta mai ridicata.

In cazul concret al departamentului pe care il conduc, optimizarea poate interveni la momentul design-ului infrastructurii IT (asigurandu-te ca solutia tehnica nu va limita creativitatea artistilor, dar nici nu va fi supradimensionata marind in mod nejustificat investitia), sau in modul in care resursele sunt folosite (prin automatizarea sarcinilor de lucru sau standardizarea interactiunilor dintre sisteme sau chiar dintre departamente). Nici o zi nu este la fel, desi unele vin cu satisfactii mai mari decit altele 🙂

Marea aventură Lego Un roman a participat la realizarea filmelor 300 Eroii de la Termopile, Harry Potter si Talismanele Mortii: Partea II, Marele Gatsby si Marea aventura Lego Un roman a participat la realizarea filmelor 300 Eroii de la Termopile, Harry Potter si Talismanele Mortii: Partea II, Marele Gatsby si Marea aventura Lego lg fp 228

Daniel Todoran-Rares: Ai lucrat la multe productii cinematografice de succes. Care ti-a placut cel mai mult?

Radu Vintila: Din punct de vedere al rezultatului final sau al muncii mele ? 🙂

Cu siguranta filmul care mi-a placut cel mai mult este The Lego Movie (2014). Am reusit sa ma abtin, timp de 2 ani si ceva, sa asist la vizionarile interne ale filmului. Pe de o parte am vrut sa fie o surpriza, pe de alta parte vroiam sa-mi pastrez bucuria de a-l vedea impreuna cu Luca, baiatul meu de 13 ani. Tot ce pot sa spun e ca a meritat asteptarea. Voi ati vazut filmul in Romania inainte sa apara aici in Australia asa ca stiti despre ce vorbesc.

Din punct de vedere profesional, cel mai challenging a fost Journey to the Centre of the Earth (2007). Meteor Studios a fost principalul studio de efecte vizuale pentru acest film, iar in perioada respectiva eram Director de Tehnologie acolo. Pentru proiectul respectiv am fost nevoiti sa implementam solutii tehnice pentru o problema cu totul noua: productia in 3D. Journey to the Centre of the Earth a fost primul film live action in 3D care s-a confruntat cu dificultatile tehnologice ale filmarii cu 2 camere, incorporarea de efecte vizuale 3D si, nu in ultimul rind proiectia stereoscopica utilizand (la vremea respectiva) noua generatie de proiectoare digitale.

In ziua de azi, o productie 3D nu este neaparat banala, dar oricum mai de rutina decit acum 7 ani. In 2007 am fost nevoiti sa identificam si sa intram in parteneriat cu companii inovatoare cu expertiza in vizualizarea tridimensionala, chiar daca domeniul lor nu era neaparat legat de industria cinematografica; am construit o sala de cinema cu proiectie stereoscopica pentru ca asa ceva nu exista inca in Montreal, iar procesul de productie („pipeline”) pentru animatia si efectele vizuale 3D a trebuit sa fie redescoperit, pentru ca multe dintre eatpele fundamentale (camera tracking, layout, editing) trebuiau abordate in mod diferit in stereoscopie. A fost un proiect de pionierat, dificil, dar cu multe satisfactii in culise.

Daniel Todoran-Rares: Cum te-ai angajat la Animal Logic?

Radu Vintila: In anul 2006 Animal Logic a luat un Oscar pentru Cel Mai Bun Film Animat pentru Happy Feet. S-a intamplat sa fiu in vacanta in Sydney cu familia si intr-una din zile m-am intalnit cu conducerea lor tehnica, am vorbit de una si de alta, despre industrie in general, despre proiectele la care lucrasem fiecare in particular, deloc despre vreo oferta de lucru – eu nu eram neaparat in cautare si nici ei nu angajau in perioada respectiva. M-am intors la Montreal unde la intoarcere mi-a fost oferita o pozitie interesanta in cadrul studioului la care deja lucram si pentru un an sau doi am dat uitarii intilnirii cu conducerea departamentului tehnic de la Animal Logic.

Dar in 2008 situatia s-a schimbat. Eu am fost mai deschis la ideea de a ma relocaliza, impreuna cu familia, iar ei (Animal Logic) tocmai incepeau productia pentru Legends of the Guardians : The Guardians of Ga’Hoole. Fiind un proiect ambitios, infrastructura IT necesita schimbari importante in majoritatea ariilor de actiune si mie mi-au cerut sa supervizez, printre altele, trecerea mediului de productie de la Windows la Linux fara a afecta productivitatea artistilor. In ciuda dificultatilor interente tranzitia a fost efectuata cu success si in parametrii ceruti asa ca dupa incheierea proiectului mi-au extins contractul si crescut responsabilitatile, facind ca relocalizarea temporara de un an din Canada in Australia sa se transfome intr-una cu caracter permanent 🙂

Daniel Todoran-Rares: Povesteste-mi o zi de lucru la ei.

Radu Vintila: Proiectele in care este implicata echipa de care raspund sunt relativ variate si de multe ori activitatile sunt total diferite de la o zi sau de la o saptamina la alta. Ieri am avut analiza proceselor curente si – acolo unde e posibil – optimizarea lor, astazi am discutii si cooperare cu departamentele laterale pentru proiecte interdepartamentale. Saptamina trecuta am avut testare de noi solutii tehnice, saptamina viitoare am virtualizare de servere. Luna trecuta am avut implementare sau actualizare de echipamente, miine am intalniri cu furnizorii, iar luna viitoare am consolidare de infrastructura. Un lucru e sigur, nu apucam sa ne plictisim.

Marea aventura Lego Un roman a participat la realizarea filmelor 300 Eroii de la Termopile, Harry Potter si Talismanele Mortii: Partea II, Marele Gatsby si Marea aventura Lego Un roman a participat la realizarea filmelor 300 Eroii de la Termopile, Harry Potter si Talismanele Mortii: Partea II, Marele Gatsby si Marea aventura Lego emmet

Daniel Todoran-Rares: In ce a constat munca ta la productia animata Lego? FELICITARI pentru participarea la realizarea filmului de animatie Lego!

Radu Vintila: Lego a fost un proiect aparte. Putini stiu, de exemplu, ca toate obiectele, personajele si chiar si efectele din film – explozii, valuri, nori – sunt „construite” folosind reprezentari grafice de piese Lego care exista in realitate! Una dintre cerintele regizorului a fost ca filmul sa arate ca stop motion, desi toata grafica a fost generata pe computer. Teoretic, orice cadru din film ar putea fi construit din blocuri care pot fi gasite pe piata (cei pasionati pot incerca Lego Digital Designer in acest scop 🙂 ). Pentru aceasta, la inceputul productiei filmului a trebuit sa punem in practica servere dedicate care sa conecteze pipeline-ul de animatie al Animal Logic cu linia de productie Lego din Danemarca. In felul acesta un model CG al oricarui bloc Lego produs in realitate a devenit disponibil in Maya si Softimage si a putut fi potential folosit la productia filmului. Bineinteles, solutia a necesitat masuri speciale asigurind atit performanta cit si securitatea unei conexiuni care sa permita schimbul eficient de date dar fara a pereclita proprietatea intelectuala a nici uneia dintre cele 2 companii.

O alta „problema” cu care ne confruntam in orice productie, iar Lego Movie nu a facut exceptie de la aceasta regula, este corelatia dintre cerintele pentru generarea imaginilor CG si capacitatea de calcul (cunoscuta in industrie sub numele de Render Farm). Render Farm-ul sau Render Wall-ul este o „ferma” de servere care nu fac altceva decat sa calculeze imagini 24h / 7 zile pe saptamina, 365 de zile pe an. De dimensiunea acestei matrice de servere depinde viteza cu care fiecare cadru din film este generat. Ei bine, citeodata cele 20,000 de procesoare din Render Farm-ul nostru devin insuficiente si numarul lor trebuie crescut – cateodata dublat – fara preaviz. A incercat cineva sa instaleze citeva mii de calculatoare intr-o noapte? E o experienta interestanta 🙂

Daniel Todoran-Rares: In prezent la ce lucrezi?

Radu Vintila: Dupa succesul Lego, avem semnale promitatoare pentru proiecte pe care, din pacate, nu le pot mentiona din motive de confidentialitate. Avem mai multe titluri care se afla in stagii diferite de productie, de la dezvoltarea scenariului si numirea regizorului pina la storyboards si animatie de pre-vizualizare. Un proiect atribuit deja in mod public si aflat intr-o stare avansata este Unbroken (regizat de Angelina Jolie si turnat aici, in Australia), prevazut pentru lansare la sfirsitul anului. Alte titluri sunt propria productie Nemesis, sau filmul de arte martiale The Monk.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here