VIDEO Cronica de film: Hotel Transilvania

Genndy Tartakovsky a vizitat castelul Bran.

După 90 de ani de la prima ecranizare a romanului Dracula a lui Bram Stoker – Nosferatu, Eine Symphonie des Grauens/ Nosferatu, Simfonia groazei, regizată de F.W. Murnau, Hollywoodul lansează cea mai nouă versiune cinematografică a poveș­tii despre contele Dracula, în România, la castelul Bran. Este vorba despre producția Sony Pictures Animation, Hotel Transilvania, regizată de Genndy Tartakovsky, autorul celebrelor seriale de animație Samurai Jack, Powerpuff Girls, Star Wars – Clones Attack și Dexter’s Laboratory.

Este pentru prima dată cînd un regizor important din cinematografia americană vine în România pentru un turneu de promovare a unui film.

Nu am avut parte de o lansare în stil hollywoodian, cu gală de premiere la cinema, cu regizor și cu restul echipei de realizatori, așa cum se întîmplă în străinătate. Lansarea a constat în vizitarea castelului de la Bran de către regizor și familia sa şi într-o conferință de presă. Este pentru prima dată cînd un regizor important din cinematografia americană vine în România pentru un turneu de promovare a unui film.

A trecut o săptămînă și ceva de la consumarea acestui eveniment important pentru România, timp suficient să mă uit pe Internet pentru a vedea dacă presa străină vorbește despre această lansare. Din păcate, nu am văzut multe informații. Blogul și contul de Facebook ale studioului cinematografic american prezintă doar o poză cu regizorul la Castelul Bran. În schimb, presa română a promovat evenimentul la ore de maximă au­diență. Este pentru prima oară cînd a șaptea artă bis este în atenția mass-mediei din România, motiv pentru care îi mulțumim regizorului Tartakovsky.

Revenind la lansarea filmului american de la Castelul Bran, regizorul a declarat că ar fi făcut altfel castelul din Hotel Transilvania dacă ar fi văzut Branul înainte. „Toată regiunea Transilvania este superbă, mi s-a tăiat respiraţia în drum spre Castelul Bran. Este un sentiment copleşitor să fii înconjurat de atita istorie. De cum intri în oraş, ai un sentiment bizar“, a declarat Tartakovsky.

Filmul de animaţie are multe trimiteri la România. Dincolo de cea din numele filmului, există o precizare cu privire la originile lui Dracula: urmaşul lui Vlad. Apoi, într-o secvenţă, apare un mic steag al României. Într-o altă scenă, unul dintre personaje spune, arătînd spre orizont: „De aici se vede Budapesta“. În cadrul conferinţei de presă de la Castelul Bran, regizorul Tartakovsky a explicat că nu a făcut o confuzie cu Bucureştiul. „Soţia este unguroaică şi mi-a dat ordin să spun numele oraşului Budapesta în film. Aş fi dormit afară dacă nu făceam cum voia ea“, a spus regizorul.

În varianta dublată a filmului de animație, Budapesta este înlocuit cu București. De asemenea, adaptarea românească are parte de o replică a unui personaj, care nu se regăsește în varianta originală, în limba engleză. Personajul Jonathan spune că i s-a furat ceasul la un festival de muzică la București. Anca Sigartău, regizoarea variantei dublate realizate la Studioul Ager Film, ne-a declarat, în exclusivitate, că este responsabilă pentru introducerea acestei replici. „Am socotit ofensator să păstrăm Budapesta ca fiind capitala României. Am întrebat producătorii dacă au vrut asta dinadins, mi-au răspuns că nu și-au dat seama și că a fost o greșeală, lucru infirmat la conferința de presă… Cît despre chestia cu furtul ceasului, cred că se face mult prea mult caz. Să nu uităm că targetul nostru sînt copiii. Atunci cînd am făcut training cu cei de la Disney privind adaptările, am fost învățată să fac în așa fel încît să fie adaptate scenariile pe cultura și reperele noastre. Faza cu ceasul a fost confirmarea vorbei că românul face întotdeauna haz de necaz, lucru confirmat de reacțiile din sală – nimeni nu a huiduit“, ne-a declarat Anca Sigartău.

Vă recomand să vizionați ambele variante, şi pe cea în engleză, şi pe cea dublată în limba română. De la începutul filmului, am avut impresia că văd personaje inspirate din producția DreamWorks Animation,Monsters vs Aliens. Posibil ca spectatorii să observe și alte personaje care seamănă cu cele întîlnite în alte filme de animație. Castelul contelui Dracula este un hotel care adună o grămadă de monștri: Frankenstein, gremlins, zombies, vrăjitoare, Bigfoot, mumia, omul invizibil etc. Toate personajele se strîng la castelul contelui Dracula cu ocazia aniversării celor 118 ani ai fiicei acestuia, Mavis. Simpatica Mavis vrea să vadă lumea, dar tatăl ei, Dracula, nu vrea să îi dea drumul.

„Hotel Transilvania este o poveste despre un tată şi o fiică – numai că tatăl se întîmplă să fie Dracula“, explică Genndy Tartakovsky. „Ca toţi taţii, el este prea protector cu fiica lui şi intră uşor în panică, dar altfel, e adorabil, un tată care ar face orice pentru fetiţa lui, dar care, pe de altă parte, nu seamănă cu ceilalţi taţi, pentru că este… Prinţul Întunericului“. Apariția turistului american Jonathan la porțile castelului schimbă toate planurile contelui Dracula. Mavis se îndrăgostește de american, iar tatăl ei își schimbă părerea despre oameni.

Hotel Transilvania are ca personaje nişte monştri simpatici – mai simpatici decît au fost vreodată. Ei au o trăsătură „umană“ care-i face să fie accesibili, plăcuţi şi prietenoşi. Hotel Transilvania diferă ca imagine şi stil de toate filmele de animaţie realizate de Sony Pictures Animation. Cred că este cel mai bun film de animație realizat de acest studio.

Despre productie.

Hotel Transilvania diferă ca imagine şi stil de toate filmele de animaţie realizate de Sony Pictures Animation – iar asta este exact ceea ce au dorit realizatorii. “De fapt stilul Sony Pictures Animation este să nu aibă niciun stil propriu,” spune producătoarea Michelle Murdocca. “Noi lăsăm la latitudinea regizorilor să creeze fiecare stilul dorit pentru filmele lor. Asta face ca filmele noastre să fie diferite şi distincte – pentru că ele nu urmează nici un şablon.”

Stilul regizoral pentru Hotel Transylvania îi aparţine lui Genndy Tartakovsky, a cărui viziune pentru acest film influenţează modul în care se exprimă personajele. Faptul că filmul trebuie să fie comic, şi nu de groază, a constituit un factor important pentru realizatori, care au creat personajele special pentru a stârni râsul. “Am vrut să facem un film foarte expresiv,” spune el.

“Personajele trebuia să fie foarte versatile pentru că ele trec printr-o serie de stări, de la personaje caraghioase de animaţie, la expresii umane, foarte subtile.”

De exemplu, interpretarea dată de Sandler lui Dracula a influenţat direct profilul personajului. Felul în care l-a conturat designer-ul de personaje, Craig Kellman, ni-l prezintă uneori pe Dracula ca pe un tip afectuos şi mult mai mic decât vi-l închipuiaţi.”

“Dacă îl studiaţi pe Dracula, veţi vedea că uneori e complet normal, şi deodată, în aceeaşi secvenţă, ochii lui se fac de trei ori mai mari, iar capul devine dublu.” explică Tartakovsky. “Nu vreau ca publicul să-şi dea seama de tertipurile noastre tehnice, ci vreau să perceapă şi să simtă.”

Realizarea acestor secvenţe înseamnă să încalci regulile tradiţionale ale animaţiei pe computer. “În majoritatea filmelor de animaţie pe calculator, animatorii tratează personajul ca pe o păpuşă. Ei o pot mişca, dar mişcarea e limitată.Pentru mine, computerul e doar o unealtă, aşa cum şi creionul este o unealtă – ar trebui s-o facem să execute ceea ce vrem noi să execute,” susţine Tartakovsky. “Aceasta a fost filozofia mea şi din fericire, toţi au fost de acord şi m-au susţinut, putând astfel să realizăm lucruri minunate.”

Kellman i-a făcut şi profilul lui Jonathan (şi apoi pe al alter ego-ului său, Johnnystein), vizitatorul uman care primeşte mai mult decât se aştepta la intrarea în hotelul monştrilor. “Jonathan este exact opusul lui Dracula. Dacă Dracula este veşnic la cârma evenimentelor, Jonathan n-are nici un fel de direcţie. Dar caracterele create de animatori trebuie să fie la fel de puternice. Noi l-am proiectat pe Jonathan pentru personalitatea lui Andy Samberg, iar vocea şi interpretarea lui au ajutat la conturarea personajului, ca arhetip” spune Tartakovsky.

Carter Goodrich i-a construit profilul lui Frankenstein.“El trebuia să fie recunoscut de la început ca Frankenstein, dar în acelaşi timp vroiam ca el să surprindă publicul cu ceva nou,” afirmă Goodrich. “Am găsit un unghi diferit de a-l prezenta, un unghi pe care-l puteam aprofunda şi dezvolta: e vorba de dimensiunea formelor, a siluetelor, de volum, dar şi de personalitatea personajului – un tip drăguţ care se luptă cu ceva.”

Goodrich a răspuns şi de realizarea lui Griffin – care e complet invizibil, cu excepţia ochelarilor. Iar Goodrich nu trebuia să caute inspiraţia prea departe – de fapt, ochelarii lui Griffin sunt exact ca cei pe care-i poartă el.

Cel de-al treilea membru al echipei de designeri de personaje este Carlos Grangel, care are o slăbiciune pentru materialele artistice. “I-am dat pe mail lista personajelor pe care doream să le creeze, iar el ne-a trimis scheciuri făcute pe ambalaje de cornflakes,” relatează Murdocca.“I-a pus pe toţi angajaţii studioului lor din Spania să aducă cutiile de cereale pe care le aveau pe acasă, apoi le-a rupt şi a început să deseneze pe interiorul acestor cutii. El realizează designul în straturi, pe care apoi le compune – are un sistem extrem de original şi nebunesc. Nici măcar nu-mi pun mintea să-l înţeleg, dar iese ceva grozav.”

Una dintre cele mai mari contribuţii ale lui Grangel a fost designul lui Murray, mumia. “Înainte de a-l implica pe Carlos, ne gândeam la Murray ca la o mumie clasică, slăbănoagă şi uşoară ca fulgul şi chiar ne pregăteam să tragem o secvenţă cu ea, dar Carlos ne-a surprins trimiţându-ne ceva mare şi gras pe post de Murray”.

“Am putea crea o mumie supraponderală, care ar fi atât de diferită de mumia tradiţională,” a comentat Grangel.“Am putea face un personaj complet nou şi extrem de haios, o nouă generaţie de mumii.”

Grangel a mai creat şi multe dintre personajele secundare, inclusiv fecioarele vrăjitoare, şoferul fără cap, sau scheletele mariachi. “Fiindcă provin din Spania, cunosc tradiţia mexicană şi îmi place la nebunie designul şi grafica din „the Day of the Dead,” spune el. “Am vrut să aduc un omagiu acestei culturi. Am studiat-o foarte mult şi am făcut o mulţime de fotografii, ca bibliografie. Mi s-a părut grozav de simpatică şi total diferită.”

Odată ce s-a creat identitatea şi profilul personajelor, Marcelo Vignali s-a apucat de scenografia filmului. “Hotelul acţionează din multe puncte de vedere ca personajul sobru al acestei comedii, care e jucată de personaje,” explică el.

Acestea fiind zise, existau mai multe moduri prin care se putea realiza comicul. “În multe filme vechi cu monştri s-a folosit o tehnică teatrală de iluminare a studioului.Ne-am gândit că vrem şi noi să aplicăm această tehnică, dar nu pentru a realiza un horror, ci o comedie,” recunoaşte Vignali.

Ca în orice film animat, scenografia a reprezentat o mare provocare – o chestiune despre care Vignali spune că marea parte a publicului n-o înţelege pe de-a întregul. El subliniază că cel mai greu de realizat a fost holul hotelului Transylvania. “Am făcut proiectul a numeroase decoruri, dar acesta e cel mai mare pe care l-am făcut vreodată,” recunoaşte el. L-am proiectat pe verticală, întâi podeaua şi apoi pereţii şi partea de sus. L-am realizat ca pentru un film de acţiune, cu mulaje în care se putea vedea interiorul pereţilor – aproape ca într-o căsuţă de păpuşi – astfel încât să se poată vedea totul. Era un decor monstruos (şi nu vreau să fac o glumă). Apoi, a trebuit să îmbrăcăm holul. Pentru asta trebuia să ştim o mulţime de lucruri: dacă în şemineu exista un suport pentru lemne, câtă lumină trebuia să dea focul, unde trebuia să atârnăm draperiile, şi chiar locurile unde trebuia să apară crăpături pe pereţi. A fost o lucrare extrem de laborioasă.”

Coordonatorul animaţiei, James Crossley, a trebuit să coordoneze peste 90 de animatori de la Sony Pictures Imageworks, care au dat viaţă personajelor de pe ecran. Crossley recunoaşte că realizarea viziunii lui Tartakovsky în animaţia computerizată 3D a fost o provocare, dar a meritat până la urmă. “Genndy provine dintr-o tradiţie de animaţie realizată manual.Când ne-am întâlnit, am vorbit despre minunata energie, designul şi caricatura care puteau fi realizate în acea lume, şi felul cum puteam să redăm aceleaşi lucruri într-o animaţie computerizată,” spune el.

“Puteam să facem în aşa fel încât un personaj să apară şi să dispară într-o fracţiune de secundă din faţa camerei de filmat, sau pur şi simplu să sfideze gravitaţia”– în animaţia CG nimic nu e imposibil. “Filmul se bazează pe caricatură, ne interesa mai mult să redăm design-ul şi energia decât să realizăm mişcarea. Totuşi, dacă vroiam să facem un film credibil, trebuia să ne gândim şi la asta.”

Daniel Kramer, de la Sony Pictures Imageworks, a fost întotdeauna un membru esenţial al echipei în calitate de Visual Effects Supervisor. Kramer a coordonat circa 300 de oameni ce proveneau din diferite departamente şi care se ocupau de animaţia îmbrăcămintei, a părului, sau de efecte. Ca şi în cazul celorlalte elemente ale animaţiei, viziunea lui Tartakovsky reclama o nouă abordare.

“Aveam la dispoziţie simulări computerizate – softuri care imitau realist mişcarea părului, de exemplu. Dacă aveai nevoie ca haina să cadă natural de pe umărul unui personaj, puteai obţine o formă rotunjită,” explică Kramer. “Dar Genndy nu se mulţumea cu atât, el vroia linii precise şi mişcarea materialului. Pentru el e important cum arată silueta personajului. Programele de simulare ne dau haine care nu se potrivesc pe silueta personajelor, iar marginile materialului sunt neclare. De aceea a trebuit să reluăm cadru cu cadru filmările şi să le corectăm manual.”

Hotel Transilvania este prezentat în 3D, iar coordonatorul stereoscopic Von Williams a supravegheat procesul tehnologic 3D. “Nu vroiam un 3D evident – nu vroiam să şocheze ochiul, ci mai degrabă să dea spectatorului sentimentul că se află acolo, în interiorul hotelului, împreună cu Drac şi Mavis,” explică el.
Provocarea pentru Williams şi echipa sa era să pună de acord stilul de animaţie al Hotel Transylvania cu tehnologia 3D.

“Filmul este animat într-un stil foarte comic şi grafic,” spune el. “Exact asta vroia Genndy să realizeze, dar el a vrut să vadă filmul şi stereo. De fapt, în unele secvenţe el ne-a încurajat să îngroşăm elementul 3D, mai mult decât am fi făcut-o noi. A fost extrem de plăcut să lucrăm cu Genndy la această etapă a realizării filmului.”

Producţia digitală a fost asigurată de co-producătorul Lydia Bottegoni, animaţia fiind împărţită între Sony Pictures Imageworks, din Culver City, California, şi studiourile cu facilităţi prin satelit ale Imageworks, din Vancouver. “Am beneficiat de talentul celor ce se ocupă de animaţie la Culver City şi Vancouver,” spune ea. “Numai pentru asta am folosit peste 300 de artişti şi 100 de animatori în perioada maximă de producţie. Cea mai mare dificultate era să-i ţinem pe toţi concentraţi pe aceeaşi secvenţă, să ne asigurăm că toţi au înţeles viziunea lui Genndy şi că personalitatea personajelor rămâne constantă. Genndy provine din domeniul animaţiei, aşa încât înţelege cum trebuie să lucrezi cu animatorii, să interacţionezi cu toţi în mod direct. A existat tot timpul o relaţie de colaborare foarte strânsă şi creatoare, chiar dacă echipa era atât de numeroasă.”

În concluzie: Hotel Transilvania este o comedie reușită, dar și o animație foarte bună.

Sursa video: contul YouTube al companiei Sony Pictures

Sursa imagini: conturile de Facebook al distribuitorului InterCom Film Romania si al studioului Sony Pictures Animation

Cronica de film a fost publicata in revista Observator cultural.