În urmă cu câteva zile, se anunţa concedierea a 9 veterani ai animaţiei 2D din cadrul companiei Walt Disney. Este acesta oare un semn că Disney a decis să lase deoparte animaţia clasică, fermecat de genul filmelor 3D şi al efectelor speciale? Bineînţeles că, în cele din urmă, banii au ultimul cuvânt, precum şi preferinţa publicului pentru un anumit gen. Scopul este de a se îndrepta spre realizarea unor filme cu un potenţial mai mare de succes, bazându-se pe subsidiara sa Pixar, precum şi pe Marvel şi, mai recent, Lucasfilm şi un acord de distribuție cu DreamWorks.
Nu cu mult timp înainte, în luna februarie, şi la DreamWorks Animation se anunţa concedierea a aproximativ 350 de angajaţi ai studioului până la sfârşitul anului, restructurare considerată necesară având în vedere rezultatele dezamăgitoare aduse de Rise of the Guardians (2012) şi readucerea în prelucrare a filmului Me and My Shadow, care se anunţă a fi o combinaţie între animaţia clasică 2D şi animaţia computerizată.
Dar să revenim la situaţia din studioul Disney. Dintre numele maeştrilor animaţiei 2D concediaţi, care au fost făcute publice, menţionăm: Nik Ranieri, Ruben Aquino, Frans Vischer, Russ Edmonds, James Lopez şi Dan Tanaka. Se pare că majoritatea dintre cei menţionaţi au făcut parte din echipa care a făcut posibil filmul Winnie the Pooh (2011), ultima animaţie tradiţională semnată Disney. Să fie o coincidenţă? Dar să vedem cine au fost aceştia.
Nik Ranieri a început să lucreze pentru Disney în 1987. Ca animator a lucrat pentru Who Framed Roger Rabbit? (1988) – animând chiar pe simpaticul Roger Rabbit, care încearcă să-şi dovedească nevinovăţia în cazul unei crime petrecute în Toontown, Bolt (2008), Tangled (2010) – dând viaţă Mamei Gothel, Winnie the Pooh (2011) şi multe altele, lucrând chiar şi pentru producţii de animaţie computerizată precum Chicken Little sau Meet the Robinsons. Ranieri a câştigat şi 2 premii Annie Awards – cea mai mare distincţie acordată pentru realizările în domeniul animaţiei.
Munca animatorului Ruben Aquino a inclus personaje precum Maurice, inventatorul pe care toţi îl credeau nebun, tatăl frumoasei Belle, din Beauty and the Beast (1991), Chief Powhatan din Pocahontas (1995), Căpitanul Li Shang din Mulan (1998), Ursula, vrăjitoarea mării, din Little Mermaid (1989) şi Denahi, unul dintre cei trei fraţi, din Brother Bear (2003).
Frans Vischer a început să lucreze pentru Disney imediat după absolvirea studiilor sale, începând cu 1981. De atunci a lucrat la filme precum: Who Framed Roger Rabbit? (1988), The Princess and The Frog (2009), Winnie The Pooh (2011) pentru Disney, Cats Don’t Dance (1997) pentru Warner Bros. şi The Road To El Dorado (2000) pentru DreamWorks. În 2001, Vischer a scris şi ilustrat prima sa carte pentru copii, Jummy Dabble, inspirată de poveştile şi desenele pe care le crea pentru copiii săi, iar în 2011 a publicat Fuddles, povestea unei pisici grase şi răsfăţate.
Russ Edmonds a lucrat ca animator de personaje la filme precum Oliver and Company (1988) – care ilustra povestea unei pisicuţe care se alătură unei găşti de câini pentru a supravieţui străzilor New York-ului anilor ’80, Beauty and the Beast (1991), Aladdin (1992), The Hunchback of Notre Dame (1996) sau Tarzan (1999). Împreună cu soţia sa conduce Edmonds Studios, un studio independent de animaţie situat în RedBluff, California.
Brian Ferguson a lucrat pentru filme precum The Lion King (1994), lucrând la personajul Timon, împreună cu James Lopez, Looney Tunes: Back in Action (2003), Chicken Little (2005), Bolt (2008), The Princess and the Frog (2009) pentru care a dat viaţă personajului Ray, un licurici romantic din New Orleans, sau Winnie the Pooh (2011). James Lopez a lucrat la Pocahontas (2005), Hercules (1997), The Emperor’s New Groove (2000), Chicken Little (2005) sau The Princess and the Frog (2009). Dan Tanaka a ocupat posturi importante începând cu The Rescuers Down Under (1990), lucrând de la filme precum Beauty and the Beast sau Hercules până la recentul Wreck-It Ralph sau premiatul Paperman.
Este păcat că animaţia 2D începe să devină un gen din ce în ce mai puţin explorat, devenind răţuşca cea urâtă a animaţiei. În acest context, Disney ne pregăteşte în continuare multe efecte speciale.
De curând a apărut pe ecrane povestea fantastică The Great and Powerful Oz, regizată de Sam Raimi (cunoscut mai degrabă publicului larg pentru seria Spiderman). Filmul este o prezentare a istoriei personajului lui L.Frank Baum, dinainte să îl cunoaştem ca fiind Marele Vrăjitor din Oz, o poveste care începe alb-negru şi devine color după ce o tornadă îl poartă pe vrăjitor din Kansas pe tărâmul numit Oz. Criticile, pozitive şi negative în egală măsură, nu au încetat să apară, mai ales că este vorba de o abordare nouă a unei poveşti clasice.
„… este un frumos şi amuzant film care va place atât adulţilor, cât şi copiilor” (forbes.com)
„Un film îndoielnic în comparaţie cu originalul, precum şi în ceea ce priveşte impactul asupra publicului” (cnn.com)
„un prequel plictisitor […]. Fimul are numeroase efecte speciale, dar îi lipseşte magia” (guardian.co.uk)
„Compania de animaţie pariază pe o nouă abordare a unei poveşti îndrăgite de public, sperând la succesul obţinut de Alice in Wonderland” (nytimes.com)
După Marele Oz, va urma The Lone Ranger (iulie 2013), un western comic, o producţie Disney şi Jerry Bruckheimer Films, în care eroul mascat este prezentat într-o nouă perspectivă. Johnny Depp va juca rolul luptătorului de origine americană Tonto, care povesteşte istoria nespusă ce l-a transformat pe John Reid dintr-un om al legii într-o legendă. Tonto şi Reid sunt două personaje total diferite, pe care destinul îi alătură pentru a lupta împotriva lăcomiei şi corupţiei.
Tot în acest an ni se pregăteşte Monsters University (iunie 2013, regia: Dan Scanlon), mult aşteptata continuare a filmului Monsters Inc., apărut în 2001.
Lansarea filmului va fi însoţită de scurtmetrajul The Blue Umbrella (regia Saschka Unseld, 6 min.), lansat în februarie în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Berlin. Scurtmetrajul prezintă noi tehnici în ceea ce priveşte iluminarea fotorealistică, umbra şi compoziţia.
În august se aşteaptă lansarea filmului Planes, al cărui personaj principal este Dusty, un avion care visează să concureze în curse aeriene, deşi nu este construit pentru aşa ceva şi îi este frică de înălţime; o poveste oarecum similară, aş putea spune, cu cea pe care ne-o va oferi DreamWorks în filmul Turbo.
Anul se va încheia cu Saving Mr. Banks (decembrie 2013, regia John Lee Hancock, cu Tom Hanks, Emma Thompson, Colin Farrell), care se anunţă a fi o dramă biografică despre realizarea producţiei Disney Mary Poppins.
În anul 2014 se anunţă o continuare a filmului Tron: Legacy (regia Joseph Kosinski), Phineas and Ferb – o comedie bazată pe spectacolul TV despre doi fraţi aventuroşi şi ornitorincul lor care duce o viaţă secretă de dublu agent, Tomorrowland, în regia lui Brad Bird (cunoscut pentru The Incredibles sau Ratatouille), un film de ficţiune cu George Clooney şi Hugh Laurie şi The Good Dinosaur (regia Bob Peterson) – care ne pune în situaţia în care asteroidul ce a dus la extincţia dinozaurilor nu ar fi lovit planeta niciodată şi aceştia ar fi existat în continuare.
Pentru 2015 se vehiculează deja câteva titluri precum: Star Wars: Episode VII (regia J.J. Abrams), Pirates of the Caribbean 5, Finding Dory (regia Andrew Stanton) – continuarea filmului de animaţie Finding Nemo (2003), a cărui acţiune se va desfăşura pe coasta Californiei, la un an după găsirea lui Nemo. De asemenea, Pete Docter (Up, Monsters Inc.) îşi propune să ne ducă într-o călătorie incredibilă în lumi extraordinare: de la adâncul oceanului la vârful munţilor din Africa de Sud; de la metropola ficţională a Monstropolisului la fantezia futuristă a spaţiului. Filmul neintitulat încă, se doreşte a fi o călătorie în interiorul minţii umane. În cele din urmă, regizorul Lee Unkrich (Toy Story 3) pregăteşte un studiu asupra sărbătorii vibrante a morţilor – Día de los Muertos.
