Dan Panaitescu, cunoscut în lumea animației româneşti pentru participarea sa, în calitate de coordonator, la lungmetrajul de animație Crulic, lucrează la partea de animație a proiectului cinematografic norvegian Child of Two Lands – un documentar de 30 minute despre două imigrante sudaneze în Norvegia. Dan Panaitescu a absolvit Facultatea de Arte Plastice din București, Secția sculptură, în 1998. În 2009, a primit Premiul Anim’est pentru Cel mai bun spot publicitar – Cățelul pișăcios. De asemenea, Dan Panaitescu a primit o Menţiune Specială din partea Uniunii Cineaştilor din România (UCIN) pentru contribuţia la filmul Crulic.
Vorbește-mi despre proiectele tale. La ce lucrezi acum?
Fac parte dintr-o echipă care lucrează la un documentar despre două imigrante sudaneze în Norvegia. Proiectul este susținut de Institutul de film norvegian și regizat de David Kinsella. Nu este un film animat în întregime, aproximativ jumătate din edit urmînd să fie construită din imagini filmate. Partea de animație se lucrează la studioul DSG România, unde a fost făcută și animația de la Crulic. În afară de mine, echipa de la DSG mai este formată, în acest moment, din Dragoș Ștefan (coordonator de proiect), Matei Focsa Neagoe (colorist și animation assistant) și Vald Pascanu (postproducție). Eu am fost implicat creativ în toate fazele, începînd cu partea de story-board și continuînd cu look development, character design și, bineînțeles, animație. De asemenea, fiind un proiect în care regizorul nu este specializat pe animație, implicarea mea este una importantă și în partea de edit (doar în cazul scenelor animate), unde fac o echipă foarte bună cu Șerban Georgescu (editorul filmului). În afară de editor, Șerban este coproducător și coregizor. El reprezintă studioul Kolectiv. Un rough-edit al primei jumătăți a filmului poate fi văzută pe blogul meu, fabricadedesene.blogspot.com.
Ce înseamnă acest proiect pentru tine?
Este un proiect important. Iar genul acesta de proiect este destul de rar, din câte știu eu, pentru România. Tocmai de aceea scopul, ca și la Crulic, este, că ceea ce livrăm, să fie la nivelul cel mai înalt, pe care ni-l permit condițiile date. Este o situație care aduce multe elemente noi pentru mine, cu provocări noi, în urma cărora sper să învăț cât mai multe. Și implicit, să devin mai bun profesionist. Nu în ultimul rând, este o nouă ocazie de a face ceea ce-mi place cel mai mult.
Unde lucrezi acum?
Acum lucrez la DSG. Colaborarea noastră constantă a început în 2010 odată cu filmul Crulic. Noi ne cunoșteam de mai demult, de pe vremea când eu lucram în publicitate și colaboram pe partea de reclame, eu reprezentând agenția, ei fiind studioul. Între timp, am hotărât să devin animator full-time și iată că de doi ani lucrăm împreună.
Lucrezi și la alte proiecte?
În ultimul an, am mai avut și cîteva proiecte de publicitate, atît animație, cît și ilustrație. Nu sufăr de nici o aversiune faţă de publicitate, așa că lucrez cu plăcere și la astfel de proiecte. Ceea ce am considerat relevant pentru munca mea în domeniul acesta, am uploadat, de altfel, pe bogul meu fabricadedesene.blogspot.com.
De asemenea, un alt proiect important este workshop-ul de animație organizat de Anim’est. Worksheep-ul ajunge anul acesta la cea de a doua ediție, datorită în primul rând implicării și eforturilor depuse de Vlad Ilicevici. Mai multe detalii despre workshop, pot fi găsite pe site-ul Anim’est, animest.ro.
Ai fost coordonatorul echipei de animatori la producția Crulic. Această experiență ți-a deschis și alte uși? Ai primit oferte după ce ți-au văzut numele pe genericul filmului?
Nu, telefoanele nu au început să sune după ce Crulic a umblat la festivaluri și nici nu mă așteptam să se întîmple asta. Nu cred că lucrurile funcționează așa. Însă Crulic rămîne un proiect foarte important în portofoliu, pînă acum cel puțin, cel mai important. Este foarte posibil, ca, la un moment dat, Crulic să „deschidă și alte uși“, însă este puțin probabil ca asta să se întîmple stînd și așteptînd.
Cum ai descrie experiența ta la producția lungmetrajului Crulic?
Unică. Nimeni din echipă nu mai făcuse așa ceva, așa că necunoscutele și temerile erau multiple. Dar, din fericire, asta a funcționat ca o motivație. Pentru mine, era prima dată cînd lucram ca animator într-o echipă, chiar și una mică cum a fost cea de la Crulic. Nu aveam habar despre cum se organizează un proiect atît de complex. Însă, din fericire, Dragoș Ștefan, avînd experiența lucrului în studiouri mari, a știut să facă foarte bine asta și, în primul rînd, datorită lui, echipa a funcționat bine. Împreună cu Dragoș Ștefan și Raluca Popa, am format nucleul creativ al echipei de animație și am fost partenerii de discuție ai regizoarei Anca Damian pe partea de concept a animației. În afară de partea de concept, am fost prezent în absolut toate fazele importante ale proiectului, de la storyboard-are până la grading, și asta mi-a fost foarte util ca experiență.
Ce ai vrut să realizezi la Crulic și nu ai putut din motive financiare, timp, resurse etc.?
Îmi este greu acum, cînd proiectul s-a încheiat, să îmi imaginez cum ar fi arătat filmul, dacă aveam buget dublu și am fi lucrat doi ani la el. În momentul în care ne-am apucat de lucru, ca și în fazele importante ale proiectului, cînd s-au luat deciziile majore, a trebuit să estimăm foarte realist ceea ce puteam face, în condițiile date. Așa că atunci, am eliminat acele idei pe care nu le puteam pune în practică din cauza restricțiilor și ne-am concentrat să facem cît mai bine, ceea ce se putea face. Nu neg că, în alte condiții, ne-am fi propus mai mult, însă pînă la urmă nici juriile și nici publicul nu îți judecă filmul după buget. Tot ce contează la final este ceea ce se vede pe ecran. Iar ceea ce s-a văzut pe ecran, în cazul lui Crulic, i-a făcut pe mulți să se întrebe dacă nu cumva lipsește un zero din coada bugetului dispus de Aparte Film (Casa de producție). Pentru toată lumea implicată, asta nu poate fi decît foarte flatant.
