La cinema rulează filmul de animație francez Arco (2025), coprodus de actrița Natalie Portman, premiat de Academia Europeană de Film pentru Cel mai bun film de animație european și cu César pentru Cel mai bun film de animație. Producția cinematografică a fost, de asemenea, nominalizată la Globurile de Aur și la Premiile Oscar.

„Arco începe în anul 2075, într-o lume afectată de schimbări climatice și tehnologice, cu Iris, o fetiță care descoperă într-o zi un băiat misterios care cade din cer, purtând un costum în culorile curcubeului. Acesta este Arco și vine dintr-un viitor îndepărtat, unde oamenii pot călători în timp. Pentru că Arco nu găsește un mod de a se întoarce acasă, Iris îl găzduiește și încearcă din toate puterile să îl ajute. Între cei doi copii se leagă rapid o prietenie profundă, iar împreună pornesc într-o aventură în cursul căreia întrezărim sclipiri din lumea lui Arco, o lume care a învățat din greșelile trecutului.”

Acest film de animație mă duce cu gândul la producția de animație clasică Misiunea spațială Delta (1984, regizat de Mircea Toia și Călin Cazan la studioul Animafilm). În ambele filme de animație, este vorba despre viitor. Este un exercițiu de imaginație despre cum ar arăta viitorul.

Revenind la producția franceză, Arco, un băiat cu o pelerină desprinsă parcă din filmele cu supereroi, nerăbdător să vadă cum este să călătorești în timp, pornește singur în această aventură, fără să știe părinții lui, și ajunge întâmplător în trecut, întâlnindu-se cu o fată – Iris.

Totul se petrece în viitor. Un viitor dominat de roboți casnici, marcat de probleme de mediu și de părinți care lucrează mult, departe de copii. Dacă ne gândim că în lumea reală au apărut roboți casnici, este adevărat că încă nu sunt comercializați la scară largă, dar analiștii IT preconizează că acest lucru se va întâmpla în curând.

Problema copiilor care cresc singuri, departe de părinți, este actuală în societatea noastră. Nu de puține ori vedem știri și reportaje despre acest subiect. Iar problemele de mediu – inundații, incendii – au ajuns să facă parte din viața noastră.

Filmul vorbește despre familie, prietenie, dialogul între generații, puterea de a înțelege și acceptarea realității, încercând să schimbi ceva pentru un viitor mai bun. Este, de asemenea, despre depășirea obstacolelor și despre comunicare, pentru a detensiona situații conflictuale.

Arco este debutul în animația de lungmetraj pentru regizorul francez Ugo Bienvenu, un artist cu experiență în bandă desenată și ilustrație.

Stilul vizual al filmului combină animația tradițională 2D, cu influențe variate (de la cultura europeană de bandă desenată la anime japonez) și, deși 3D-ul a fost folosit ca bază pentru capetele personajelor, pentru a permite „reglarea emoțiilor, privirii și micromișcărilor”, totul a fost redesenat manual, fiind redat în întregime în 2D. „Redesenăm tot pentru că vibrația, imperfecțiunea liniei conferă farmec. Pentru mine, totul trebuia să treacă prin mâna desenatorilor” a menționat Ugo Beinvenu.

Paleta cromatică este formată din culori vibrante și saturate, esențiale în construirea atmosferei filmului și mărturie a influenței copilăriei în țări ca Guatemala, Ciad și Mexic a regizorului Ugo Bienvenu asupra modului în care acesta desenează. Lumina din film evocă pictura, cu degradeuri moi și fundaluri care aduc aminte de ilustrația contemporană mai mult decât de realismul tridimensional. Astfel, filmul dobândește o identitate vizuală coerentă, în care fiecare cadru poate funcționa aproape independent ca imagine artistică.