George Michael Aleco-Sima (George Mihai Alecu-Sima) – artistul român care a refuzat să lucreze la renumitele studiouri de animație americane Pixar și DreamWorks Animation.
Nu avem o industrie a animației și nu avem o școală specifică acestei arte. Acest lucru nu a împiedicat zecile de români talentați să se angajeze în străintate, la studiouri de animație și de efecte vizuale.
La începutul anului trecut am publicat interviul cu Alexandru Popescu, românul care lucrează la The Moving Picture Company (MPC), la Londra, una dintre cele mai mari companii de visual efects din lume, ca lead digital matte painter și environment artist. Vă reamintesc că Alexandru a participat la realizarea efectelor vizuale pentru producțile Disney, John Carter și Pirații din Caraibe 4/ Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides. La MPC Londra lucrează și românul Traian Constantinescu.
George Michael Aleco-Sima (George Mihai Alecu-Sima) – singurul român care a înființat un studiou de animație în SUA
Urmărind cu atenție activitatea studiouriilor de animație din străinătate, am observat că Alexandru și Traian nu sunt singurii români care au lucrat la producțile Disney. Românul George Michael Aleco-Sima (George Mihai Alecu-Sima) din SUA a avut ocazia să facă parte din echipa de realizatori la filmele de animație Disney – Image Movers Digital produse de Robert Zemeckis: A Christmas Carol/ O poveste de Crăciun și Mars needs Moms/ Mămici pentru Marte.
George, masterand al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” – Facultatea de Sculptura (1979) si absolvent al studiilor de animație 3D la Universitatea din Toronto, Canada (1993), a reușit să impresioneze conducerile companiilor de profil din industria cinematografică americană. Renumitele studiouri DreamWorks Animation, Disney, Pixar și Industrial Light & Magic i-au făcut oferte de lucru. “În 1995 am fost la cel mai mare tîrg de grafică – Siggraph, care s-a ținut la Los Angeles. Atunci am avut oferte de lucru de la Disney, Pixar, DreamWorks Animation, Digital Domain, Rhythm & Hues, etc. Pentru că nu am vrut să locuiesc la Los Angeles, am acceptat oferta de la Industrial Light & Magic (ILM), compania lui George Lucas”, a declarat George Mihai Alecu-Sima pentru animationmagazine.eu.
„Pixar mi-a făcut oferta de servici înainte de a scoate pe piață filmul Toy Story. Foarte puțini artiști știau de compania asta pe atunci. Eu locuiam în Canada și habar nu am avut de ei. La Siggraph, în 1995, am depus (dropped) „demo-reel”-urile la multe companii, printre care Pixar și DreamWorks. În perioada respectivă DreamWorks era o companie nouă și încercau să-și formeze o echipă. Am ales să lucrez pentru ILM pentru că era deja o companie cunoscută și îmi crea încredere”, a adăugat artistul român.
În România a lucrat la studioul cinematografic Sahia Film, realizând generice și animații pentru filme documentare științifice. “După conceptele de azi îmi este destul de greu să numesc ce am făcut atunci în animație. Atunci eram obișnuit cu acetofanul și cu 24 de cadre pe secundă. Primul meu profesor la Sahia a fost Victor Wegemann, tatăl animatorului Robert Wegemann din România”, a afirmat George. Se pare că ceea ce a învățat de la veteranul animației românești i-a prins bine. În anii ’90 a avut șansa să împărtășească ceva din experiența sa, ținând cursuri de animație la Universitatea din Toronto.
Animatorul român a făcut animație și modelaj la filmele: Men in Black 1 si 2/ Barbatii in negru 1 și 2, Spawn, Jurassic Park 2 și 3, Mummy Returns/ Mumia revine, Hulk, Star Wars: Episode II Attack of the Clones/ Razboiul stelelor: Episodul II Atacul clonelor, Star Wars: Episode III – Revenge of the Sith/ Razboiul stelelor: Episodul III – Răzbunarea Sith, War of the Worlds, Piratii din Caraibe 2 și 3, Transformers 1 și Avatar.
În prezent, românul din industria animației și a efectelor vizuale din SUA lucrează cu un regizor american la trei proiecte cinematografice – live action cu efecte vizuale.
George Michael Aleco-Sima speră să înființeze un studiou de animatie în România. Pentru acest lucru, artistul român va discuta și cu fostul lui coleg de la Sahia Film, Adrian Sârbu – actualul om de afaceri – cel care a înființat PRO TV și MediaPro.
De asemenea, George vrea să lucreze cu animatorul Robert Wegemann la niște povestiri scurte românești.
În perioada comunistă, George a fost nevoit să părăsească România, emigrînd în Israel. Românului nu i-a fost ușor în această țară.
“Nu prea știam că Israelul avea nevoie în primul rînd de soldați și nu de artiști. Lucru care l-am aflat cînd a trebuit să fac serviciul militar. Am dus-o destul de greu mulți ani în Israel, cînd aveam doar job-uri temporare, ba în construcții, zugrăvit case, etc. Mi-a luat mulți ani să învăț limba pentru că în construcții, colegii de lucru erau ori arabi care nu vorbeau ebraica, ori emigranți ca și mine care nu știau încă limba. Învățam limba ebraică în autobuz spre lucru, sau spre casă. Am lucrat apoi pentru cîțiva ani la un muzeu în nordul Tel Aviv-ului, unde făceam demonstrații de ceramică și mai tîrziu restaurare. Apoi pentru că vorbeam ebraică deja destul de bine am lucrat într-o companie mică unde făceam design. Nu vreau să creez o imagine tristă despre Israel. Mi-a plăcut țara și oamenii. Sunt asprii, dar săritori, cu inima deschisă. Viața nu este ușoară acolo, cu toate pericolele politice din zonă.
În Israel nu am făcut animație. În schimb în ultimii trei ani de stat în Israel am studiat cîteva programe pe computer. Au școli foarte bune”, povestește George.
Daniel Todoran-Rareș: Cînd ați început să faceți animație?
George Michael Aleco-Sima (George Mihai Alecu-Sima): În 1984 am emigrat în Israel, unde am făcut cunoștință cu computerele. Apoi în 1993 am emigrat în Canada, unde am studiat animația 3D la Universitatea din Toronto, unde mai tîrziu am fost asistent la cursurile de animație și modelaj pe Alias/ Wavefront. În 1995 am fost la un mare tîrg de grafică „Siggraph”, care s-a ținut la Los Angeles, unde am fost angajat de compania lui George Lucas, Industrial Light & Magic (ILM). Atunci am avut oferte de lucru de la Disney, Pixar, DreamWorks Animation, Digital Domain, Rhythm & Hues, etc. Pentru că nu am vrut să locuiesc la Lons Angeles, am acceptat oferta de la ILM.
Din 1995 pînă în 2007 am făcut animație de tip realist și modelaj pentru multe filme realizate la ILM, printre care:
– Men in Black 1 (modelaj) si Men in Black 2 (animație)
– Spawn (modelaj)
– Jurassic Park 2 (modelaj și animație) și Jurassic Park 3 (animație)
– Mummy Returns (am fost supervisor la modelaj)
– Hulk (pentru acest film am făcut animație și am creat sistemul muscular pentru corpul lui Hulk)
– Star Wars 2 (modelaj și animație) și Star Wars 3 (animație)
– War of the Worlds (animație)
– Pirates of the Caribbean 2 și 3 (animație)
– Transformers 1 (am făcut animație și am participat la realizarea testului pentru a primi contractul de film).
Am mai participat și la alte filme, dar de mai mică importanță în domeniul efectelor vizuale VFX și a animatiei.
Am lucrat și la testul pentru filmul lui James Cameron, Avatar.
Animația care am făcut-o la ILM era doar animație pentru efecte vizuale, adică de tip realist. Caracterele care le-am animat, făcând parte din filme live action, trebuiau să interacționeze cu oameni sau obiecte din realitate. Mișcarea lor trebuia să pară reală. Filmul se convertește digital, se extrag diferite planuri de adâncime (layers) și creaturile sunt adăugate în planul unde ar trebui să existe. Normal că procesul de lucru este mult mai complicat și costisitor decât explicația mea simplistă. De exemplu o sigură scenă în Jurassic Park 2 ( The Lost World: Jurassic Park) în care un dinozaur T-Rex iese din cala de vapor forțând ușile, și iese pe mal, scena care durează doar 6 secunde, mi-a luat trei săptămâni de lucru.
Daniel Todoran-Rareș: De ce ați ales să faceti animație?
George Michael Aleco-Sima (George Mihai Alecu-Sima): Animația m-a ales pe mine. Animația era la mare cerere în 1995 cînd am ajuns în SUA, ca urmare a primului Jurassic Park, care a revoluționat lumea efectelor vizuale în cinematografie.
Daniel Todoran-Rareș: Vă rog să-mi povestiți perioada cînd ați lucrat la Industrial Light & Magic.
George Michael Aleco-Sima (George Mihai Alecu-Sima): Fiind sculptor de meserie mi-a fost foarte ușor să fac și animație și modelaj pe computer. Mai ales că într-o producție au nevoie de modelari (care crează caracterele și creaturile necesare pentru film, după design-ul aprobat de studioul de filme din Hollywood, sau de regizorul filmului), apoi modelelor li se aduga un “rig” – un sistem de schelet creat pe computer prin care animatorul poate anima mai tîrziu. Se crează textura, „pictura” exterioară a caracterului, apoi începe animația.
Daniel Todoran-Rareș: De ce ați refuzat să lucrați la Disney sau la Pixar?
George Michael Aleco-Sima (George Mihai Alecu-Sima): La Siggraph – marele tîrg de grafică, efecte vizuale și animație – artiștii depun demo reel-uri cu lucrările lor, la toate companiile care au nevoie de oameni. În 1995 nu știam de Pixar.
De asemenea, soția mea nu a vrut să locuiască la Los Angeles, așa că alegerea s-a redus la ILM care pe atunci era lîngă San Francisco, care pe atunci era „buricul pămîntului” în materie de efecte vizuale.
Daniel Todoran-Rareș: Cum a fost la ILM?
George Michael Aleco-Sima (George Mihai Alecu-Sima): Timp de 12 ani de lucru la ILM, cu toate că am lucrat la două din filmele Star Wars a lui George Lucas, l-am văzut de vreo șapte ori și i-am spus „bună ziua” și cred că mi-a răspuns doar de cinci ori. Nu vorbește cu artiștii. Îl avea doar pe Rob Coleman – animation director, cu care comunica, și el ne spunea ce avem de făcut.
Nu mi-a plăcut felul în care au stabilit cum se lupta personajul Yoda din film. M-am dus la Rob Coleman si i-am spus ca Yoda arată ca un „bouncing ball”. A început să rîdă și mi-a spus ca asta vrea George Lucas.
În general în companiile de efecte vizuale, nu ai contact foarte apropiat cu regizorii. Am lucrat cu Spielberg, în Lost World și War of the Worlds, dar de obicei contactul este minim. Spielberg a folosit scenele animate de mine în trailerul pentru filmul Jurassic Park 2.
Cînd Michael Bay a văzut testul care l-am făcut pentru filmul Transformers pentru ca compania ILM să primească proiectul mi-a spus: „OK, you got the job!”. Acesta înjura ca un birjar și îi respecta numai pe cei care știu ce fac.
Am lucrat mai aproape cu Ang Lee pentru filmul Hulk (2003). Pentru shot-urile/scenele la care lucrează, un animator devine un fel de actor. Mi-am făcut singur material de referință pentru cîteva scene de luptă, care i-a plăcut lui Ang și m-a rugat să fac material de referință și pentru alte scene.
La filmul Hulk am fost chemat pentru a realiza sistemul muscular pentru caracterul Hulk. Am făcut toate „shapes” pentru mușchii corpului. Am lucrat împreună cu un programator. Eu am făcut operația artistică și el cea tehnică, pentru a face sistemul să acționeze cît mai aproape de realitate. Din păcate modelul care ni l-a adus studioul Universal era greșit din punct de vedere anatomic, așa că musculatura a trebuit adaptată. Apoi am făcut animație la film. Pentru că am făcut arte marțiale cînd eram tînăr, cunosc destul de bine mișcarea corpului omenesc în poziții de luptă, sau de acțiune.
Am lucrat cu James Cameron pentru testul care ILM l-a făcut pentru Avatar. A fost foarte mulțumit de nivelul de realism care mica noastră grupă de artiști l-a atins. Apoi a luat testul și l-a arătat companiei Weta în Noua Zeelanda. În prezent, Weta produce la o calitate mai bună în comparație cu ILM, sau cu orice altă companie de efecte vizuale.
În testul pentru filmul Avatar nu am făcut mocap-ul. Am preluat „the data” și am schimbat-o să arate bine avînd în vedere că „pose/ pozițiile” caracterelor pentru a arăta bine pe ecran, apoi am făcut animația facială și lip sink-ul, animația de mușchi și tendoane, mîini, urechi, coadă, etc.
Orice companie mare are cîțiva artiști care îi folosesc pentru teste pentru a obține munca la proiectele viitoare din Hollywood. Este un fel de competiție la care participă cîteva companii mari pentru a lua grosul de lucru într-un proiect.
James Cameron, pentru care am un respect deosebit, cînd am lucrat la testul pentru filmul Avatar, a vrut să le dea grosul de munca companiei ILM, pentru că i-a plăcut calitatea lucrului făcută de grupa noastră formată din cîțiva artiști. Am fost singurul animator din grup, dar fiind motion capture, în care primești informația digitală a mișcării actorului, după care o adaptezi să arate bine, folosind principiile de animație. Mai ales că un actor trebuie să joace în raport de camera de luat vederi, așa că trebuie să schimbi cum se spune în jargon „the pose” să arate impresionantă ca într-un comic book. Apoi am animat expresiile faciale în raport de dialog, mușchi, tendoane, urechi, mîini, coadă, etc.
Din păcate Cameron a fost forțat de studioul Fox să accepte să lucreze cu compania Weta, pentru că Noua Zeeland oferea 40% “tax rebate” și pentru că Weta a semnat să lucreze într-un contract care se numește „fix bid”. Care înseamnă că oricâte schimbări vrea regizorul să facă la orice scenă, studioul Fox nu trebuie să plătească nimic în plus. Contract care a făcut ca Weta să piardă 40 milioane de dolari și aproape a distrus compania. Dacă proprietarul companiei, regizorul Peter Jackson nu ar fi pus banii din buzunarul lui să acopere piederile, compania ar fi declarat faliment. Interesant că studioul Fox a primit de la Guvernul din Noua Zeelandă exact 40 milioane de dolari ca reducere de taxe, dar să nu crezi cumva că s-au simțit să le ofere companiei Weta banii pierduți. Mai ales după ce filmul Avatar a făcut peste 2.9 miliarde dolari.
Cît am lucrat la ILM, am lucrat și la cîteva reclame. Dacă ai terminat lucrul la un proiect cinematografic poți să ai cîteva săptămîni mai libere unde te pot folosi la ce au nevoie. Mai ales dacă nu vor să te trimită acasă neplătit și pentru a nu te duce la o companie competitoare. Dar lucrurile s-au schimbat în America.
Toți au descoperit noua „goană dupa aur”, cine se duce mai repede în China sau India, să profite de mînă de lucru ieftină.
Eram încă la ILM, cînd au încercat să facă „outsource” către o companie din Shanghai, pentru o producție Disney. ILM trebuia sa facă doar conversia de la 2D la 3D pentru Chicken Little. Compania din China a primit un alt contract între timp, dar nu le-au spus celor de la ILM că nici măcar nu lucrau la proiectul lor. ILM-ul a așteptat, a pierdut aproape două luni pînă au aflat că chinezii nu făceau nimic la proiect, doar îi duceau cu vorba. ILM a pierdut tot profitul care era calculat să-l facă pe proiectul respectiv – 1 milion dolari. Au trebuit să aducă veteranii americani care au fost dați afară și să îi plătească dublu, lucrând în trei ture pentru a fii în stare să termine proiectul în timp. Dar asta nu a împiedicat ILM-ul să deschidă o sucursală în Singapore mai tîrziu, pentru a profita de avataje: salarii mici și reduceri de taxe. Atracția banului este uriașă. În prezent, foarte puține companii sunt interesate de calitate. Dar nu pot să-i blamez pe artiștii chinezi. Se adaptează cît pot de repede la piața așa zis liberă, mai ales că companiile lor îi plătesc prost – sunt tratați ca niște sclavi. Dacă chinezii o să ceara mai mult, corporațiile se vor muta în Vietnam, apoi eu știu, în Africa, sau pe Marte în căutarea mîinii de lucru ieftină. Totul este justificat material. „După mine potopul!” Vorba lui Ludovic al XIV -lea.
Daniel Todoran-Rareș: Ați lucrat și la două lungmetraje de animație pentru Disney.
George Michael Aleco-Sima (George Mihai Alecu-Sima): Imediat ce am renunțat la propriul business în domeniul animației, m-am angajat la sucursala Disney, Image Moders Digital, pentru doi ani. Am lucrat la producțile lui Zemeckis: A Christmas Carol, pe care l-a regizat el, și filmul Mars Needs Moms, film regizat de Simon Wells, nepotul scriitorului H.G. Wells. Ambele filme de animație au fost eșecuri financiare.
Am vorbit de multe ori cu Zemeckis, care este un tip plăcut, dar care nu înțelege prea mult despre rolul animatorului. El este mare promotor al tehnicii de mocap (Motion Capture). Nu întețege că informația digitală este foarte limitată și artistul trebuie să îi ofere viață. Doar cînd i-am arătat ce primim de la tehnicieni, s-a speriat, și a înteles ce trebuie adăugat la performanța actorului. Plus că are impresia că poate muta camera oricînd, cum vrea.
Din păcate Disney nu și-a dat seama că nu poți avea o companie care se bazează doar pe o singură forță creatoare – Zemeckis. Pixar are vreo 7 – 8 regizori dintr-un grup de 15 care lucrează concomitent la mai multe idei și aleg ideea care este cea mai bună și mai aproape de a intra în producție. Apoi preiau ideea respectivă și o dezvoltă pînă la forma finală. Disney este o corporație care a uitat de ce Walt Disney a avut succes. Walt Disney era îndrăgostit de povestiri și căuta permanent cel mai bun povestitor și cel mai bun mod de a spune povestirea. Corporațiile sunt conduse de contabili, care nu pot dicta creativitatea. Dacă nu sunt atenți, Disney poate distruge Pixar-ul. Disney le forțează mîna să facă 2 filme pe an. Nu poți dicta numărul, că nu este vorba de producție de pantofi. Din fericire pentru ei, în momentul acesta, John Lasseter, pentru care am un mare respect profesional, are o mare influență asupra conducerii la Disney. Din păcate filmul John Carter of Mars care a fost regizat de un om de la Pixar, a fost un eșec financiar. Dacă Pixar-ul are trei eșecuri consecutive la box office și nu face bani pentru corporație, riscă ca Disney să-i închidă. Așa de mult contează succesul financiar într-o corporație. Pe de o parte le place cînd Pixar face un film bun, dar pe de altă parte paradoxul este că dracul își bagă codița și îi forțează să facă cît mai multe filme pe an. Cantitate versus calitate. Iar contabilii nu au rețeta.
Daniel Todoran-Rareș: Sunteți singurul român care a înființat un studiou de animație în SUA.
George Michael Aleco-Sima (George Mihai Alecu-Sima): În 2007 împreună cu alți 7 colegi și prieteni de la ILM, am plecat și am deschis o companie mică de animație care se numea BluArk Animation. După cîteva luni am schimbat numele în Lightstream Animation, pentru că eram o sucursală a unui studiou care se numea Lightstream Productions. Trebuia să lucrăm la un film de animație cu numele The Fourth Magi care trebuia să fie regizat de australianul Paul Currie. Proiectul nostru era o povestire amuzantă despre al patrulea Mag de la răsărit care nu a ajuns la pămîntul sfînt. Din păcate miliardarul care era în spatele proiectului a pierdut peste noapte 100 de milioane dolari cînd s-a schimbat economia din SUA și a închis producția la film. Deci după aproape 2 ani am închis compania.
Foștii mei parteneri – James Wheless, John Helmes și Dave Sidley – au redeschis o companie cu același nume, dar supraviețuiesc cu greu. Ceilalți parteneri – Paul Giacoppo, Timothy Naylor, Scott Smith și Richard Ducker și-au căutat de lucru la alte companii.
Daniel Todoran-Rareș: Cîți oameni lucrează la un lungmetraj de animație american? Cum reușesc americanii să facă filme de animație în această perioadă de criză economică?
George Michael Aleco-Sima (George Mihai Alecu-Sima): În general producția unui film de animație necesită între 25 – 50 de animatori, din care cel puțin o treime ar trebui să fie veterani pe care te poți baza și pot ajuta pe cei mai tineri și neexperimentați.
În momentul acesta toate companiile mari au deschis sucursale în străinătate. În special în Canada și Anglia, profitând de 40% reducere de taxe.
Americanii realizează filme de animație și la Singapore cu artiști indieni care stau cîte 10 – 12 într-o cameră și lucrează cîte 14 – 15 ore pe zi, din care doar 9 sunt plătite.
Producătorii americani realizează filme de animație și în India și China unde artiștii sunt plătiți prost.
Daniel Todoran-Rareș: În prezent cum se poate angaja un tînăr artist talentat din România la un studiou de animație sau de efecte vizuale din SUA?
George Michael Aleco-Sima (George Mihai Alecu-Sima): În SUA este greu ca un străin să primească viză de lucru. În America sunt zeci de mii de artiști americani fără job.
Dacă este cineva un animator senzațional, compania americană va face tot posibilul să-l aducă în SUA. De exemplu, Pixar (care încă tratează artiștii bine, chiar dacă nu plătește la fel de mult ca DreamWorks), va face tot posibilul să-l aducă în SUA.
