de Ana-Maria Uluceanu
Profetul, contopire a filmului de animație, semnată de faimosul Roger Allers, cu proza filosofică a libanezului Kahlil Gibran, pusă în imagini de unsprezece dintre cei mai înzestrați animatori ai momentului (printre care Bill Plympton și Nina Paley), reușește să își fascineze publicul (doar aparent) țintă, copiii, dar și spectatorii săi adulți.
De altfel, o face din primele momente ale filmului, alegând un fir narativ simplu, dar care trezește curiozitate și simpatie: Almitra o însoțește pe mama sa văduvă, Kamila, într-o zi de lucru în casa unui artist pe nume Mustafa, casă care îi servește drept închisoare, fiind condamnat la arestul la domiciliu din motive politice. Însă narațiunea servește drept pretext. Menirea sa autentică este introducerea spectatorului în învățăturile din eseurile lui Gibran.
O alegere interesantă (precum mai toate deciziile luate în legătură cu dezvoltarea artistică a acestui proiect) este de asemenea cuplul de actori ce interpretează vocal personajele lui Allers. Purtătoarele poveștii cusute în jurul universului poetic al artistului libanez sunt aduse la viață de Liam Neeson și Salma Hayek (care este, de altfel, și producătoarea acestui film), alături de o echipă de interpreți la fel de pricepută precum actorii principali. Însă și aceste nume atractive sunt un cârlig pentru atragerea atenției din partea unui spectator care s-ar dovedi reticent la un produs într-atât de excentric.
Însă odată ce povestea se brodează, spectatorul începe să vadă acest film ca ceea ce este: o invitație către discuția onestă cu sinele, către o călătorie în străfundurile personale, intime. În mijlocul poveștii, narațiunea se combină cu scurte momente filosofice, fiecare tratând o temă majoră a condiției umane (precum iubirea, condiția părintelui, mariajul, munca sau moartea), purtându-l pe spectator în unsprezece lumi ce recreează vizual metaforele filosofice, fiecare purtând pecetea autorului și desfătându-și privitorul.
Aceasta este, de altfel, calitatea principală a filmului: reușita unei experiențe plenare, ce se naște pe mai multe planuri – cel senzorial, prin creațiile imaginative ale celor unsprezece animatori și prin muzica încântătoare ce le acompaniază, cel intelectual, prin scriitura subtilă a lui Kahlil Gibran, și cel spiritual, prin semnificația pe care filmul o poartă.
În final, întocmai precum lectura unor scrieri filosofice, fiecare persoană va descifra mesajul diferit, astfel filmul onorând prima dintre multele învățături pe care Mustafa le oferă Almitrei: libertatea gândului și libertatea spiritului sunt absolute iar, în ciuda mundanului de zi cu zi, nu pot fi vreodată încastrate. Profetul este o experiență ce se apropie de transcendental.
Sursa foto: gibransprophetmovie.com
