Destul de recent am descoperit filmul „Le Magasin des Suicides” [2012, regia: Patrice Leconte], adaptare după romanul omonim scris de Jean Teulé – „Le Magasin des suicides”, Julliard, 2007. Actuala criză mondială se pare că şi-a lăsat amprenta şi asupra animaţiei. Jean Teulé şi Patrice Leconte ne prezintă o locaţie sinucigaşă: un magazin cu o gamă largă de oferte, de la otrăvuri şi lame ruginite la funii, arme exotice şi multe altele, deschis până la ora 20:00 sau „în caz de deces”, asigurând moartea: „Nos suicides sont garantis. Mort ou remboursé” (Sinuciderile noastre sunt garantate. Mort sau rambursat).
Afacere de familie, magazinul este condus de dna Lucrèce Tuvache şi dl Mishima Tuvache, mândri posesori a doi copii posomorâţi şi deprimaţi: Vincent şi Marilyn. Numele nu sunt alese la întâmplare, ne lămureşte autorul cărţii: Mishima era asociat cu poetul Yukio Mishima, Vincent cu pictorul Vincent van Gogh, iar Marilyn cu actriţa Marilyn Monroe, un trio de-a dreptul sinucigaş. În ciuda familiei mohorâte şi a afacerii desfăşurate de către aceasta, se naşte al treilea copil, Alan, pofta de viaţă întruchipată, ruşinea familiei, odată cu care totul avea să se schimbe, treptat. Încercările familiei de a-i tăia pofta de viaţă şi a-l face să vadă partea goală a paharului au fost zadarnice, el fiind cel care va încerca să-i însufleţească.
Dacă tot am menţionat semnificaţia numelor, trebuie să spun câte ceva şi despre Alan, aşa cum reiese din povestea lui Teulé: numele face referire la Alan Turing, „englezul a cărui homosexualitate a creat probleme cu justiţia” şi care a fost considerat „părintele calculatorului”. Povestea lui Turing este, bineînţeles, cu un final mortal: se spune că într-o zi acesta a înmuiat un măr în cianură, l-a pus pe o măsuţă, l-a pictat şi după ce a terminat a muşcat din el (asemeni Albei ca Zăpada) – de aici şi logo-ul de la Apple cu mărul muşcat. Ce legătură are această poveste cu personajul nostru? Se pare că în ziua în care s-a născut micuţul, familia Tuvache tocmai inventase kit-ul de sinucidere Alan Turing care cuprindea: o pânză montată pe un şasiu, 2 pensule, tuburi de culoare şi mărul otrăvit. Kit-ul venea cu condiţia donării tabloului realizat proprietarilor magazinului.
Dna Lucrèce spunea despre micuţ că „avec son optimisme, il ferait fleurir un désert” (cu optimismul său ar face să înflorească un deşert).
În oraşul damnaţilor, sinuciderea publică este interzisă, poliţia neezitând însă să amendeze pe cel care îndrăzneşte să se sinucidă în spaţiul public. Cu toate acestea, ce au de-a face clătitele cu sinuciderile? Nu, nu este vorba despre clătite cu cianură sau alte otrăvuri, ci mai degrabă de transformarea pe care Alan o va induce acestei lumi gri. Ca să nu dezvălui, însă, toată intriga, o să vă las să vă delectaţi cu această comedie.. neagră, bineînţeles.
Filmul este o comedie neagră, cu inserţii de musical, presărată cu detalii picante care îţi conturează un anumit univers, o stare. Dacă filmul este dominat de personajul lui Alan, colorat, vesel, fredonând tot timpul sau zâmbind, iar acţiunea se petrece poate uneori prea repede, citind cartea îţi dai seama mai bine de frământările familiei Tuvache, săturată de lumea în care trăieşte şi simţi pas cu pas cum se dezvoltă ataşamentul lor faţă de micul Alan. Deşi filmul nu este şi nu putea să fie o redare întocmai a poveştii descrise de Teulé, simţeam nevoia reprezentării în plus a unor fragmente din carte, care din punct de vedere vizual ar fi putut avea un impact pozitiv şi ar fi contribuit la clarificarea anumitor acţiuni care par a se desfăşura cam brusc.
