de Laura Roman
Printre nominalizările din acest an la Premiile Oscar descoperim un film de animaţie oarecum neobişnuit, realizat de studioul brazilian Filme de Papel şi regizat de Alê Abreu. Studioul brazilian a fost fondat în 1991 în scopul realizării de filme de animaţie, în contextul în care animaţia braziliană se rezuma, de cele mai multe ori, la spoturi publicitare. După câteva scurt metraje, este realizat primul lung metraj „Garoto Cósmico” lansat în 2008, urmat de recentul „O Menino e o Mundo”, lansat oficial în 2014.
Istoria animaţiei braziliene este destul de recentă, astfel că în 1917 a fost prezentată publicului prima animaţie, în 1953 apare primul lung metraj alb-negru, iar prima animaţie color apare abia în 1972. Datorită unei legi promulgate în 2011, canalele braziliene destinate copiilor au fost obligate să includă serii originale de animaţie. În prezent, animaţia braziliană trece printr-o perioadă de dezvoltare reflectată în numărul crescut de filme produse în ultimii ani. Faptul că un film de animaţie brazilian este nominalizat la Oscar reprezintă un pas important în recunoaşterea valorii acestei „şcoli”.
„O Menino e o Mundo” (The Boy and the World) prezintă viaţa unui băieţel cu capul rotund şi ochii mari, a cărei lume se zdruncină în momentul în care tatăl său pleacă spre oraş, determinându-l să pornească într-o lungă aventură pentru a-l regăsi şi a-şi reuni familia.
Animaţia este minimalistă, redusă doar la liniile esenţiale pentru a contura lumea văzută prin ochii copilului, iar culorile sunt, în mare parte, pastelate; pământul este alb, presărat cu mici pete de culoare, iar cerul, de cele mai multe ori văzut la apus, este redat într-o explozie de culori. Dialogul se rezumă la gesturi şi sunete, muzica având o importanţă mai mare, fiind cea care marchează momentele esenţiale.
Plecarea spre oraş a copilului în căutarea tatălui său, este mai mult decât o simplă călătorie, este drumul său spre maturitate. Călătoria cu trenul este redată sub forma unor amintiri din viaţa sa, terminându-se cu ploaia care transformă totul în negru. Pătrunderea în lumea adulţilor reprezintă intrarea într-o lume necunoscută, ciudată, monotonă. Este o civilizaţie futuristă, industrializată, pervertită, presărată cu reclame, semne de circulaţie, blocuri şi cabluri, în contrast cu viaţa simplă de la sat. Povestea redă această ciocnire între lumea de la oraş şi cea de la sat, între manualitate şi mecanizare, sărăcie şi bogăţie. În ciuda acestor fapte, sufletul oamenilor bate în ritmul muzicii, care este în acord cu vizualul impresionant, cântecul simplu de flaut, samba şi hip-hop-ul brazilian în acord cu explozia de culori asemeni unui carnaval.
În finalul filmului descoperim că fiecare etapă a călătoriei copilului a fost, de fapt, o etapă în dezvoltarea sa ca adult, familia rămânând în viaţa şi sufletul său ca o constantă, care menţine existenţa acelei lumi simple şi plină de culoare.