Pe lângă filmul lui Ari Folman, „The Congress”, prezentat în cadrul Festivalului de Film Anim’est, „Le Jour des Corneilles” este un alt film care mi-a atras atenţia. Se pare că filmul are ca sursă de inspiraţie romanul omonim al lui Jean-François Beauchemin, publicat în anul 2004.
Jean-François Beauchemin a fost, mai întâi, redactor, apoi realizator în cadrul societăţii Radio Canada. Cariera sa de scriitor a început în anul 1998, o dată cu publicarea romanului „Comme enfant je suis cuit”, parte dintr-o trilogie care abordează copilăria dintr-o perspectivă emoţională. În anul 2004 publică romanul „Le Jour des Corneilles” – o poveste emoţionantă despre căutarea sursei dragostei umane. În mijlocul pădurii, departe de civilizaţie, un tată cu fiul său duc o existenţă sălbatică, asemeni animalelor cu care convieţuiesc, până în ziua în care cele două lumi se ciocnesc, iar realitatea fragilă pe care aceştia şi-au construit-o se destramă. Romanul a primit Premiul literar France-Quebec, Premiul pentru cea mai bună carte francofonă a anului şi a fost una dintre finalistele pentru Premiul celor cinci continente al Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (2005).
Ecranizarea lui Jean-Christophe Dessaint (acesta fiind primul său film de animaţie pe care îl regizează) este o încercare de a reda o poveste dramatică pe înţelesul copiilor. Limbajul ca mijloc de transmitere a emoţiilor, singurul capabil să perceapă secretele şi misterele sufletului uman, este unul dintre punctele comune prezente atât în carte, cât şi în film. Limbajul rudimentar conferă o identitate unică personajelor principale.
O caracteristică aparte a fiului Courge o reprezintă abilitatea de a vedea oamenii din lumea de dincolo, care, în viziunea sa, este populată de o serie de spirite văzute sub forma unor animale, acestea fiind imaginile cele mai familiare lui. Lipsa de cunoaştere se traduce prin crearea unei lumi imaginate, dincolo de timp şi spaţiu, în care moartea este o noţiune abstractă, chiar necunoscută. Asemeni tatălui din filmul lui Kirk De Micco şi Chris Sanders, „The Croods” (2013), tatăl Courge imprimă fiului său frica faţă de nou şi necunoscut. Pe parcursul filmului urmărim dezvoltarea copilului, care ajunge să descopere o lume nouă, de care se temea de foarte mult timp, aflând de existenţa oamenilor – fiinţe asemeni lor. Cu timpul, acesta va încerca să îl transforme pe tatăl său, să-l convingă să-şi depăşească prejudecăţile, pornind în căutarea dragostei sale pierdute.
Dacă în roman întâlnirile dintre tată şi fiu sunt mult mai violente, existând o înclinaţie către sumbru şi tragicul imposibil de a-şi schimba tatăl, în film se încearcă o reabilitare a acestuia, tinzând către un final mai pozitiv, văzut din perspectiva copilului, bucuros de îndeplinirea misiunii sale.
Trebuie remarcat faptul că alegerea animalelor nu este deloc întâmplătoare: cerbul ca modalitate de reprezentare a tatălui este simbolul velocităţii şi prudenţei, căprioara pentru redarea mamei este reprezentarea blândeţii, a viziunii dincolo de material şi superficial, iar pasărea care conferă titlul filmului poartă, asemeni corbului, o semnificaţie psihopompă, legată de lumea morţii şi renaştere. Toate aceste simboluri sunt dublate de aventura personajelor noastre.
Din punct de vedere artistic, stilul grafic folosit este caracteristic animaţiilor europene, prezentând, pe alocuri, şi câteva influenţe japoneze în special în redarea personajelor cu tendinţe „malefice”. Decorurile sunt realizate într-o manieră picturală, păstrând doza de optimism a filmului. Uneori este alternat desenul tradiţional bidimensional cu scene compuse cu imagini realiste, fiind rezultatul fericit al conjugării stilului clasic cu aspecte moderne.
„Le Jour des Corneilles” este unul dintre acele filme pe care ţi le doreşti să fie prezentate în cadrul marilor cinematografe, pentru a împărtăşi experienţa cu publicul larg. Cu siguranţă numele lui Jean-Christophe Dessaint trebuie reţinut!
