Fie că este vorba despre castele plutitoare sau, de ce nu, umblătoare, de spirite ale pădurii sau oraşe magice, conduse de vrăjitoare, spirite şi monştri fantastici, sau poate de peştişori aurii care visează să devină oameni, de animale care se confruntă cu o problemă destul de actuală precum extinderea oraşelor, de oameni minusculi care locuiesc sub casă şi împrumută lucrurile care nu ne sunt necesare, fie despre legătura dintre oameni şi dragoni, viaţa şi întâmplările prin care trece o familie contemporană japoneză sau trista istorie a războiului, întotdeauna vei recunoaşte universul Ghibli.
Studio-ul de animaţie Ghibli a fost fondat în anul 1985, după succesul purtat de filmul Nausicaä of the Valley of the Wind (1984, regia Hayao Miyazaki). Logo-ul companiei este foarte uşor de recunoscut, fiind vorba de Totoro, marele spirit al pădurii, personajul principal al filmului My Neighbor Totoro (1988), regizat de Hayao Miyazaki, unul dintre fondatorii acestui studio, alături de Isao Takahata şi Toshio Suzuki, editorul revistei manga Animage. Revista Animage este o revistă lunară dedicată animaţiei japoneze, activă din 1978, şi care între 1982 şi 1994 a publicat Nausicaä of the Valley of the Wind, care a inspirat şi filmul cu acelaşi nume, al cărui acţiune se situează la aproximativ 1000 de ani de la războiul apocaliptic care a distrus civilizaţia umană, dând naştere unei vaste jungle toxice, populată de uriaşe insecte mutante. Filmul are o importantă latură ecologică, principala idee fiind convieţuirea nemărginită a omului cu natura.
Numele studioului provine de la cuvântul folosit de italieni în timpul celui de-al doilea război mondial pentru a desemna unul dintre avioanele de recunoaştere [it. ghibli, arabă qibli], însemnând un vânt cald venind dinspre Sahara. Miyazaki, un fan al aviaţiei, alege acest nume, care va fi asociat cu ideea de inovaţie în animaţia japoneză.
Studio Ghibli a produs aproximativ 20 de filme de animaţie începând cu Castle in the Sky (1986) şi terminând cu From Up on Poppy Hill (2011, Japonia/2013, America), 16 dintre acestea având un succes atât din punct de vedere critic, cât şi financiar. Succesul studioului poate fi surprinzător în situaţia în care acesta nu produce serii TV, televizunea fiind principala piaţă a studiourilor de animaţie japoneză. În plus, premiile câştigate de filmul Spirited Away (Oscar şi Ursul de Aur) au confirmat importanţa regizorului Hayao Miyazaki. Povestea de succes a studioului continuă cu 1 film lansat la 1-2 ani, cucerind atât publicul japonez, cât şi pe cel internaţional.
Începând cu filmul Pom Poko (1994), studioul a început să introducă tehnologia digitală în filmele realizate, cerneala, pictura şi procesul fotografic devenind digitalizate o dată cu My Neighbors the Yamadas (1999). Cu toate acestea, în filme de succes precum Princess Mononoke (1997) sau Spirited Away (2001), a fost utilizată animaţia tradiţională, folosind efectele 3D doar acolo unde era strict necesară.
Cei mai prolifici regizori ai studioului au fost chiar fondatorii acestuia, Miyazaki şi Takahata, cu timpul oferind oportunitatea şi celor mai tineri de a se afirma în acest domeniu, precum Tomomi Mochizuki, Yoshifumi Kondo, considerat succesorul lui Miyazaki, până la moartea sa prematură intervenită în anul 1998 (48 ani) Hiroyuki Morita şi Gorō Miyazaki, fiul lui Hayao, cel care a regizat Tales from Earthsea (2006), precum şi recentul From Up on Poppy Hill. De-a lungul anilor, a existat o colaborare strânsă între Ghibli şi revista Animage. Mai mult, între 1999 şi 2005 Studio Ghibli a fost o subsidiară a companiei Tokuma Shoten, care deţine Animage.
În 1996 compania Walt Disney a obţinut exclusivitatea drepturilor de distribuţie a filmelor Studioului Ghibli în străinătate. Numeroase dintre filmele produse sunt distribuite în Japonia de compania de distribuţie Toho. Pe plan internaţional, Walt Disney deţine drepturile asupra tuturor filmelor studioului care nu au avut o distribuţie internaţională anterioară, inclusiv drepturile de distribuţie globală a filmelor Princess Mononoke şi Spirited Away. Principala condiţie în distribuirea filmelor pe plan internaţional impusă de Studio Ghibli interzice editarea acestora (no cuts).
La începutul anului 2008, Toshio Suzuki a renunţat la poziţia de preşedinte al studioului, funcţie deţinută începând cu 2005, în favoarea lui Koji Hoshino, fost preşedinte al Walt Disney Japonia. Motivul invocat de Suzuki a fost că preferă să contribuie la perfecţionarea filmelor din poziţia de producător, decât din cea de preşedinte, iar în alegerea lui Hoshino a ţinut cont şi de faptul că acesta a avut o importantă contribuţie la vânzarea filmelor, încă din 1996.
Din 2001, la Tokyo a fost deschis Ghibli Museum, care cuprinde exponate bazate pe producţiile Ghibli, precum şi câteva scurt metraje prezentate în exclusivitate.
În acest an, 2013, Takahata ne pregăteşte filmul The Tale of Princess Kaguya [Kaguya-hime no monogatari], care va fi lansat cel mai probabil în toamnă, în Japonia. Filmul este bazat pe povestea populară de secol X a culegătorului de bambus, considerată a fi cea mai veche istorisire japoneză şi un exemplu timpuriu de proto-SF. Povestea istoriseşte viaţa lui Kaguya-hime, o fetiţă descoperită în interiorul unei tulpini de bambus.
De asemenea, Miyazaki lucrează la un nou film The Wind Rises [Kaze Tachinu] (anunţat pentru iulie 2013, în Japonia), o privire asupra vieţii lui Jiro Horikoshi, omul care a creat avionul de luptă Zero Fighter, folosit de japonezi în timpul celui de-al II-lea război mondial. Filmul este primul regizat de Miyazaki după o perioadă de 5 ani, de la lansarea lui Ponyo on a Cliff în 2008, şi este bazat pe o poveste din 1936-37, care aparţinea poetului Tatsuo Hori.
