Calin Cazan a scris un manual de animatie

Calin Cazan, cunoscut ca realizatorul productiei Misiunea spatiala Delta, a scris un manual de animatie pentru incepatori si profesionisti.

A terminat Arhitectura, a debutat in lumea animatiei in 1976, la studioul Animafilm. A lucrat la Ubisoft si Namco. In prezent, Calin Cazan lucreaza la Amber Studio, firma care a creat jocul Cinderella Freefall dupa un concept Disney.

Mai jos aveti un fragment din cartea semnata de Calin Cazan:

„Dragi necunoscuţi cititori, am vãzut în majoritatea cãrților, serioase şi cu pretenţii, cã trebuie sã vã spun ceva la început, câteva cuvinte, un fel de prezentare pe scurt a cãrţii. Ceva de genul “ce ie animatorii şi ce vrea ei”. Paginile de faţã vor fi un ghid amãnunţit pentru cei ce intrã în acest domeniu “precum mielul în hidrocentralã“, adicã pentru cei care nu au auzit în viaţa lor despre… dar şi pentru cei cu activitate mai îndelungatã în filmul de animaţie. Vã promit, de altfel vã veţi convinge singuri (asta în termeni medicali se cheamã autosugestie), cã nu aţi cumpãrat-o degeaba.

Veţi gãsi în acest volum toate datele necesare pãtrunderii triumfale în animaţie.

Bineînţeles cã rândurile de faţã nu vã pot da şi experienţa, dar vã vor elibera de teama intrãrii într-un ţinut necunoscut și vã vor da gustul, poate chiar pofta de animaţie. Şi, credeţi-mã, animaţia este un drog de care nu poţi scãpa toatã viaţa.

Pentru a asigura asimilarea cât mai uşoarã a noţiunilor, am folosit tonul uşor, glumeţ, presãrat cu exemple. Nu vã lãsaţi înşelaţi – este o lucrare absolut serioasã, este rezultatul studiului pe care l-am fãcut într-o îndelungatã activitate (cursuri, producție clasică și computerizată). Se pare cã exprimarea didacticã, preţioasã, uzând de cuvinte inexistente în dicţionarul uzual al majoritãtii populaţiei, nu-şi gãseşte ușor drumul cãtre cititor şi face lucrarea greu de înţeles.

Din ce am observant la cursurile pe care le-am ţinut la DACODAC (în București), Angel Dust (în Brașov), UBISOFT-București, NAMCO-București, la Secţia de grafică de la Arte Plastice a lui Ovidiu Croitoru sau la SAE Institute (București), tonul didactic şi distant generează respingere, teamă…

Studenţii sunt mai timoraţi. Nu vor să facă greşeli, să se facă de râs. Şi atunci… tac. Nu pun întrebări, aparent nu au nedumeriri şi te trezeşti că n-ai trecut de o barieră ridicată de aerul tău de superprofesor rigid şi ei au fost atât de încordaţi încât nu au înţeles nimic.. Aşa că… ton glumeţ, prietenos, mici prefăcătorii de genul “mă lasă memoria… cine îşi aduce aminte cum se zice la?…” sau “ce-am zis că trebuie să facem acum? Hai, măi, ajutaţi-mi mintea mea bătrână…!”

Iar înţelepciunea popularã (cu care este dotat românul) a folosit întotdeauna gluma, proverbul, strigãtura şi snoava pentru a-şi educa urmaşii.

Aşa cã tonul lucrãrii va fi cel al lui Moş Chiorpec – ciubotarul, filozofie glumeaţã, uşor desuetã şi cu adnotãri a la Ion Budai-Deleanu. Nu că aş fie eu cine ştie ce “stand up comedian”. Glumele pot fi și nesărate. Totul e să rețineţi teoria. Tonul nu contează.

Mda… Asta-mi propun și vă propun. Sper sã și reuşesc. Cam asta e. Ca explicaţie de început. Ah, sã nu uit! Cartea este, dupã cum se vede, şi bogat ilustratã. Pentru copiii Dumneavoastrã care vor cunoaşte bucuria folosirii foarfecei sau dezvoltarea talentului de a picta cu dulceaţã personajele îndrãgite. Ca şi pentru cititorii care nu cunosc limba românã… Aşa cã volumul de faţã rãmâne oricum pentru dumneavoastrã, o investiţie.

Rândurile care urmează adună împreună cunoștințe, date, experiențe din două domenii – filmul de animație și jocurile pe calculator.

Domeniul este al rigurozității, dar și al imaginației libere, originalității, visurilor și, adesea, amuzamentului.

Așa cum am făcut- la toate cursurile mele, și în aceste rânduri, urmând sfatul profesorilor mei, dar și al prietenilor, voi împleti legi, teorii și principii, cu glume, snoave, povestiri. Este modul cel mai plăcut de a învăța, de a reține date, de a face legături între teorii seci și modalități reale de gândire.

În general exprimarea ”academică” a celui care predă o materie dă naștere unei distanțe de nedorit între cel care afirmă și învățăcel. Cel care vrea să-i învețe pe alții este în același timp actorul care interpretează textul unui manual și depozitul de cunoștințe.

Prefer amestecul plăcut dintre teorie, exemple, formule, glume, fapte de viață aparent fără legătură. Glumele, afirmațiile, mimica rămân semne pentru memorie.

Toate reprezintă, se asociază într-un mod de gândire – cel al animatorului.

Pentru că trebuie să vă mărturisesc, dacă ați intrat în domeniu, vi se vor întâmpla două lucruri.

În primul rând nu veți mai putea ieși. Chiar dacă vă schimbați meseria. Vă rămâne modul de gândire.

În al doilea rând veți începe să judecați lumea, reacțiile, filmele cu alți ochi. Cu greu vă veți mai lăsa furat de scenariu, de povestea filmului. Veți judeca totul după compoziție în cadru, reacți, efecte, buget, definirea personajelor, moliciunea mișcării…

Pe vremuri făceam exerciții de gândire: ieșeam câte 3-4 colegi în Cișmigiu. Stăteam pe o bancă și încercam să ghicim cine este persoana care ne trece prin față, pe alee. Vârstă, meserie, gânduri… Omul este poate preocupat, face o pauză relaxată în drum spre servici, este un pierde-vară, vesel, necăjit,…

Așa ne obișnuiserăm să impunem personajelor noastre un anumit ritm de mers, o anume poziție a coloanei, o expresie a feței…

Deformație profesională. Dacă ați intrat în domeniu, de modul ăsta de gândire nu mai puteți scăpa.

Apoi începeți să judecați filmul – care este bugetul, cât a durat filmarea, cum s-au realizat efectele… Și începeți să-l judecați pe cel care a făcut filmul. Nu vă amăgiți. Filmul este un produs al echipei, dar îl reprezintă în primul rând pe regizor. Personalitatea lui, mesajele lui…

Acum câțiva ani am văzut ”Arificial Intelligence” al lui Steven Spielberg. Pentru cei care ”cad” în film, este un spectacol emoționant. Pentru profesioniști, este un exemplu de joc de cadre, de joc de subiecte, de unire a unor subiecte prezente în ”social” – rasism, diferențe de clasă, viitor determinat de trecut… se poate discuta la infinit. Așa este Spiellberg”

In urma cu doi ani, Valentin Eliseu a anuntat ca a scris un manual de animatie.

*Regizorul Calin Cazan: Desenul animat este un mijloc. Animatia este un mod de gindire

*Misiunea spatiala Delta (VIDEO)