Cea mai recentă producție Disney, Big Hero 6, vag inspirată de o serie de benzi desenate Marvel cu același nume, nu e un film prea original. În mod normal, aș fi scris o cronică în care l-aș fi descris drept mediocru și ușor de trecut cu vederea. Singura problemă e că mi-a rămas gândul la Baymax, roboțelul gonflabil pe care îl puteți vedea, de altfel, în toate afișele filmului. Cum aș putea să fac și eu rost de un Baymax? Momentan, cercetez problema pe Internet și încerc să prezic anul în care vom ajunge la nivelul necesar de progres tehnologic. Viitori producători de Baymax! Aș vrea să îmi rezerv unul de pe acum.
Baymax întruchipează tot ce e bun la sus-numitul progres tehnologic: speranța pentru o lume mai bună, o viață mai ușoară, îmbunătățirea societății prin știință. Desigur, știința poate să și înrăutățească societatea și să ajute oamenii să-și facă rău unii altora, dar Baymax e creat, la propriu, pentru a alina durerea: e un robot medical, capabil să diagnosticheze și să trateze pe loc o gamă largă de afecțiuni, inclusiv emoționale (printre talentele sale se numără îmbrățișările calde pentru ridicarea moralului). Avem de-a face cu viziuni apocaliptice peste tot în filme și cărți, dar Baymax cel rotund și pufos e un emisar dintr-un altfel de viitor, unul în care inovația e pusă în slujba binelui.
În Big Hero 6, rolul lui Baymax e cel de ajutor al protagonistului Hiro, un adolescent genial care încearcă să răzbune o pierdere dureroasă. În acest scop, Hiro încearcă să îl transforme pe Baymax într-un războinic, cu tot cu armură și mișcări de karate. Filmul nu discută prea în detaliu contradicția dintre natura lui Baymax și planurile lui Hiro pentru el (cel puțin, nu cât mi-aș fi dorit eu), dar nu ezită să critice violența și ideea de răzbunare în sine, ceea ce e în mod neașteptat o poziție mai matură decât a multor filme cu supereroi live-action și adresate unui public mai vârstnic.
Părțile cele mai bune din Big Hero 6 oferă o alternativă mai calmă și optimistă la viziunile futuriste cu care suntem obișnuiți, ba chiar și la realitatea noastră cea de toate zilele, unde conflictele etnice apar mereu la știri. Big Hero 6, în schimb, are ca decor San Fransokyo, un oraș mixt japonezo-american, și o distribuție diversă etnic. Trăsătura definitorie a filmului e entuziasmul pentru știință și progres. Deseori, oamenii de ștință sunt luați peste picior în filme și înfățișați drept ciudați sau antisociali- în Big Hero 6, însă, toate personajele sunt oameni de știință, și majoritatea sunt posibile modele de urmat pentru copiii care și-ar dori la rândul lor o carieră în știință.
Părțile mai puțin bune din Big Hero 6 sunt pur și simplu stereotipuri clasice pentru filmele cu supereroi, iar spre sfârșitul filmului totul degenerează într-o înșiruire de lupte și urmăriri, lucru cu care cred că s-a obișnuit oricine a văzut un film animat modern. Mi-ar fi plăcut ca scenariștii să ducă mai departe ideea unei echipe de supereroi neconvenționale și să îi facă cu adevărat neconvenționali. Oricum, nu cred că Big Hero 6 va avea succesul răsunător al lui Frozen, dar nici nu mi se pare important să discutăm despre asta, nu vreau să știu. Ce vreau să știu, cât mai repede, în schimb, e cum fac și eu rost de un Baymax?
