Luminile se sting și se mai aud câțiva pași care își caută un scaun liber în sală. Apare pe ecran o oiță, citești un titlu și ai deja așteptări mari. V-ați dat seama, nu? E vorba de Anim’est, festivalul care a adus publicului din Bucureşti şi Chişinău cele mai bune producţii animate.
Am avut norocul de a fi prezentă la proiecţile din Bucureşti şi Chişinău. Spun noroc, pentru că rareori ţi se întâmplă să simţi că eşti în locul potrivit la timpul potrivit. Iar conştinţa ta îţi spune şi recunoaşte, că n-ai depus prea mult efort ca să obţii asta.
Nu vreau să spun ce a fost bine şi ce a fost mai puţin bine. Pentru mine totul a fost superb, probabil pentru că particip pentru prima data la aşa gen de eveniment. Mai cred că aşa festival,care ne oferă câteva zile de relaxare, filme care au mesaj puternice şi animaţii care te înveselesc, merită investiţia noastră. Filmele m-au cucerit pentru că îmi plac oamenii liberi, oamenii care dau undă liberă imaginaţiei, oameni cărora nu le este frică dacă nu vor fi înţeleşi, oameni care ştiu cât e de important să transmiţi un mesaj subtil care trezeşte sentimente şi stări.
Anim’est Chişinău vs Bucureşti
Dacă e să disting câteva lucruri ce ţin de desfăşurarea festivalului la Bucureşti şi la Chişinău, atunci aş spune că mi s-au părut prea puţin 4 zile de Anim’est la Chişinău în comparaţie cu cele 10 zile la Bucureşti. La Chişinău n-am simţit emoţia participanţilor, pentru că nici nu au fost. La Bucureşti însă a fost simţită chiar şi competiţia, dorinţa de a câştiga. Pentru cei care nu ştiu, la Bucureşti s-au oferit şi premii pentru fiecare competiţie. La competiţia românească, de exemplu, a câştigat tînărul moldovean stabilit în România, Alexei Pătraşcu.
A fost totuşi ceva inedit şi pentru Chişinău şi aici un mare mulţumesc organizatorilor din România care n-au dorit să renunţe în pofida faptului că n-au prea avut susţinerea financiară necesară.
Animaţii basarabene
Momentul de glorie pentru animaţiile basarabene au fost în ultima zi de Anim’est. Am găsit o sală plină de tineri interesaţi de animaţiile autohtone care urmau a fi proiectate. Trei filme animate basarabene, nişte producţii proaspete şi deja populare pe internet. Semn că se dezvoltă şi în Moldova acest domeniu risc, să spun chiar util din mai multe motive, atât pentru copii, cât şi pentru maturi.
Cu multe emoţii pe care le-am simţit după fiecare discurs a producătorilor de film şi după proiecţia filmelor, am înţeles că avem oameni talentaţi, oameni care ar putea aduce în continuare Anim’estul la Chişinău. Mai ales că organizatorii au anunţat că la Anim’estul de anul viitor ar fi posibil să fie organizată şi competiţia de filme animate basarabene.
Discutam la Bucureşti cu nişte participante din competiţia românească, care îmi spuneau că nici la ei nu este dezvoltată această ramură, că nu există anumite studiouri de producţie a filmelor animate aşa cum este, de exemplu, în Turcia. Am cunoscut chiar acolo doi animatori din Turcia pe care i-am întrebat de când a devenit pentru ei asta o pasiune şi ei mi-au răspuns : asta nu este o pasiune, acesta este job-ul nostru. Acum cred că vă daţi seama cât de departe suntem de ei, odată ce pentru ei asta e un job, iar pentru noi o şansă de a participa la un festival şi de a da viaţa ideilor.
Anim’est 2011 – Anim’est 2012 – Anim’est la infinit
Anul acesta am păşit pentru prima dată pe terenul animaţiei. Anul trecut din păcate n-am fost la prima ediţia desfăşurată la Chişinău, astfel nu aş putea să mă expun în această privinţă. Pot să spun doar că îmi doresc la anu viitor să avem o competiţia a filmelor animate moldoveneşti la Chişinău, mai multe zile de festival şi filme interesante. Mai vreau ca acest eveniment să fie mult mai mediatizat, să nu se scrie doar după ce uşile au fost închise. Ştiu lume care ar fi mers la cinema să urmărească animaţii, dacă ar fi ştiut. Totuşi, organizatorii sunt mulţumiţi, în cele 4 zile de proiecţii au fost peste 3 500 de spectatori.
Îmi amintesc de oiţele de pe străzile Chişinăului care pe lângă faptul că informau, ne-au făcut şi oraşul mai colorat. La anu vreau un oraş mai colorat, care va contribui la continuitatea acestui proiect inedit.
Vreau Anim’est la infinit. Festivalul asta merită să fie adus în fiecare an la Chişinău. Asta fiind acea diversitate culturală, ba chiar comunicare întrei noi, spectatorii şi ei, producătorii de filme animate.
Ah, da, să nu uit, am urmărit şi câteva animaţii pentru copii şi am zâmbit. Animaţiile astea sunt nişte maşinării care te întorc în trecut, cel puţin la nivel psihologic. Cine nu duce dorul unei copilării plină de şotii, fiinţe sensibile, naive, vesele în orice circumstanţe. Te-am convins?
Anim’est is the best!
