Update:
Cistigatorii concursului: Mihailescu Cristian si Bianca Chira
Oferim 2 invitatii duble la Gossebumps – pentru Hollywood Multiplex.
Invitatile sunt valabile in perioada 23 – 26 noiembrie.
Ce studiouri au realizat Gossebumps?
Invitatiile sunt oferite de InterCom Film, distribuitorul filmului de animatie.
Asteptam mesajele voastre in subsolul acestei postari. Cistigatorii vor fi anuntati miercuri. Cistigatorii vor fi desemnati prin tragere la sorti.
R.L. Stine a fost recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni scriitori pentru copii din istorie. Acum, fenomenul literar este transpus pe marele ecran în 3D şi lansat cu ocazia Halloween.
În Goosebumps, adolescentul Zach Cooper (Dylan Minnette), supărat că a trebuit să se mute dintr-un oraş mare într-unul mic, întrevede o rază de speranţă când întâlneşte o fată frumoasă din vecini, pe nume Hannah (Odeya Rush) şi leagă o nouă prietenie cu Champ (Ryan Lee). Dar fiecare lucru bun are şi partea lui întunecată, aşa că Zach află destul de repede că misteriosul tată al lui Hannah este de fapt R.L. Stine (Jack Black), autorul seriei de succes, Goosebumps. Când Zach începe să afle tot felul de lucruri despre vecinii săi, el descoperă că Stine are un secret periculos: creaturile pe care le-a creat şi cu care a populat cărţile sale sunt reale, iar Stine îşi protejează cititorii ţinându-le închise în cărţile unde au apărut fiecare. Când creaţiile lui Stine sunt eliberate neintenţionat dintre paginile manuscriselor, viaţa lui Zach devine de-a dreptul ciudată. Într-o noapte de aventuri nebuneşti, Zach, Hannah, Champ şi Stine trebuie să-şi unească puterile pentru a-i băga înapoi între filele cărţilor pe păpuşa Slappy, pe fetiţa cu mască, gnomii şi alte creaturi, care ameninţau oraşul.
Columbia Pictures şi Sony Pictures Animation prezintă, în colaborare cu LStar Capital şi Village Roadshow Pictures, o producţie a Original Film / Scholastic Entertainment Inc., Îţi facem părul măciucă/Goosebumps. Rolurile principale din film sunt interpretate de Jack Black, Dylan Minnette, Odeya Rush, Amy Ryan, Ryan Lee şi Jillian Bell. Regia îi aparţine lui Rob Letterman, iar producţia lui Deborah Forte şi Neal H. Moritz. Scenariul e semnat de Darren Lemke, după o povestire de Scott Alexander & Larry Karaszewski, inspirată de cărţile Goosebumps scrise de R.L. Stine. Producătorii executivi sunt Tania Landau, Bill Bannerman, Ben Waisbren, Bruce Berman şi Greg Basser. Directorul de imagine este Javier Aguirresarobe, ASC. Scenografia e asigurată de Sean Haworth. Montajul îi aparţine lui Jim May, ACE, costumele creatoarei Judianna Makovsky, iar muzica lui Danny Elfman.
Fiind distribuită în peste 400 de milioane de exemplare tipărite, Goosebumps este una din seriile cele mai de succes ale tuturor timpurilor. Cărţile seriei au captivat atenţia şi imaginaţia cititorilor timp de generaţii. Acum, Goosebumps/Îţi facem părul măciucă, noul film al Columbia Pictures şi Sony Pictures Animation, transpune seria pentru prima dată pe marele ecran, combinând faimoasele creaturi ale lui R.L. Stine într-un film extrem de amuzant, în care Jack Black joacă rolul renumitului autor.
Iniţial, realizatorii – inclusiv regizorul Rob Letterman şi producătorii Deborah Forte şi Neal H. Moritz – s-au confruntat cu o dilemă: pe care dintre cele aproape 200 de cărţi Goosebumps s-o adapteze pentru marele ecran? Răspunsul a venit de unul singur, când realizatorii şi-au dat seama că ar putea pune toate creaţiile lui Stine în acelaşi film, avându-l pe Stine în centrul acţiunii. Secretul cărţilor era că ele făceau să vibreze nişte corzi. “Cărţile dădeau fiori, dar nu erau chiar de groază; erau amuzante, dar fără exagerare,” afirmă Moritz. “Noi vroiam să facem o povestire la care copiii să se poată raporta şi care să-i distreze avându-l pe Jack Black în rolul lui R.L. Stine. Jack are calitatea de a-i face pe toţi din jurul său să se simtă bine.”
“Elementele înspăimântătoare şi amuzante merg bine împreună – ca-ntr-un sanviş de pâine cu unt şi gem,” explică Black. Urmărind combinaţia perfectă, realizatorii au încercat să transpună pe ecran proporţiile adecvate de aventură amuzantă şi de fiori de groază. Iar Black susţine că însuşi R.L. Stine le-a spus ce să facă. “Când l-am întâlnit pentru prima dată pe R.L. Stine, el ne-a dat un singur sfat – să păstrăm tonul povestirii. I-a plăcut şi scenariul, i-a plăcut şi faptul că eu urmam să-l interpretez, aşa că ne-a dat binecuvântarea.”
Alături de Black, realizatorii au mai întrupat şi o serie întreagă de creaţii ale lui Stine. Ori de câte ori a fost posibil, realizatorii au creat la propriu monştrii din volumele lui, cu ajutorul efectelor speciale şi al machiajului. “I-am construit la propriu pe toţi monştrii pe care i-am putut crea,” susţine Rob Letterman. “Unii sunt creaţi pe calculator, alţii sunt o combinaţie între efecte digitale şi manechine construite. Vroiam ca monştrii să fie cât mai realişti şi să nu pară nişte desene sau păpuşi animate. M-am gândit că actorilor le-ar prinde bine să aibă pe platou prezenţe reale, care să dea sentimentul că totul e real şi că magia cărţilor prinde viaţă.”
Cel mai rău dintre personaje este păpuşa Slappy, cel mai durabil personaj al lui Stine. În film, Slappy este un alter ego al lui Stine, un fel de creier al tuturor răutăţilor. Realizatorii s-au adresat Ironhead Studio pentru crearea unui manechin realist, care să fie manevrat de un ventriloc şi să semene în multe privinţe cu Jack Black. Manechinul a fost realizat în întregime manual, fiind mânuit de către păpuşarul Avery Lee Jones, care a obţinut acest contract după ce a participat la o preselecţie naţională. Jones putea să-l mişte pe Slappy în mai multe moduri: să-i întoarcă capul la 180 sau 360 de grade, să-i deschidă gura, ochii, să-l facă să clipească, să-i mişte sprâncenele. Cel care coordona evoluţia manechinului era Jake McKinnon, de la Ironhead Studio.
Alături de Slappy mai apar în film şi alte creaturi ale lui Stine:
Dintre toate, care este favorita lui Black? “Slappy the Dummy, bineînţeles,” spune el – observând că îi place probabil pentru faptul că seamănă foarte mult cu el. Şi în afară de Slappy? “Extratereştrii cu ochi de gândac şi monstrul mlaştinii,” răspunde el. “Monstrul mlaştinii este o creatură din mlaştină, dar dacă-l priveşti dintr-un anumit unghi, pare a fi un popou. I-am putea spune monstrul-fund sau monstruosul fund?”
CREATURILE VFX
De la început, indicaţiile regizorului Rob Letterman au fost ca echipa să păstreze şi să folosească orice creatură care poate fi construită fizic şi care poate apărea în secvenţe de live-action. Totuşi, unele dintre creaturi – începând cu îngrozitorul om de zăpadă, înalt de 3,5 metri şi călugăriţa de 8 m şi până la piticii de grădină – vor trebui creaţi cu ajutorul efectelor speciale. Această misiune le revenea în mare parte coordonatorului de efecte speciale Erik Nordby, co-producătorului Greg Baxter şi echipei de la MPC din Vancouver şi Montreal. “Ceea ce face ca filmul acesta să fie unic este paleta largă de personaje pe care o foloseşte,” apreciază Baxter. “Multe dintre ele sunt bine conturate si au rolul lor propriu în scenele filmului şi nu se pierd în mulţimea de fundal.”
Până la urmă, echipa VFX a răspuns de realizarea omului de zăpadă, de vârcolac, gnomi, plantele carnivore, extratereştrii cu ochi de gândac, călugăriţa, roboţii de jucărie şi pudelul cel rău, ca şi de Roata Mare, sau de creaturile din mulţime. “Cea mai mare provocare a noastră a fost numărul mare de creaturi unice pe care a trebuit să le creăm,” afirmă Baxter. “Fiecare dintre aceste creaturi arată diferit, se mişcă diferit, aleargă diferit, se comportă diferit, începând cu gnomii cei micuţi şi terminând cu călugăriţa uriaşă sau cu creatura de gelatină.”
Urmând schiţele lui Carlos Huante, departamentul de artă de la MPC a dezvoltat proiectele creaturilor care urmau să fie realizate prin efecte speciale, punând la punct detaliile şi imaginând mişcările personajelor.
Scopul acestor schiţe şi proiecte era, conform lui Nordby, să găsească o creatură atât de înfricoşătoare încât să le ridice copiilor părul în cap, dar care să păstreze spiritul şi comicul monştrilor care apar în seria lui Stine. Gândiţi-vă în primul rând la gnomi, care arată haios, au voci piţigăiate şi caraghioase, care sunt în contradicţie cu intenţiile lor malefice.
Alt exemplu, despre care Nordby spune că a fost abordat printr-o altă tehnică, este vârcolacul. Faţa lui nu arată a lup rău, dar firea lui îşi va spune până la urmă cuvântul. Vârcolacul este de fapt o excepţie la regula realizatorilor: el arată a humanoid biped, care a fost creat mai degrabă pe computer decât cu ajutorul machiajului. “La început ne-am gândit să construim vârcolacul la modul fizic, dar în scurt timp ne-am dat seama că ne-ar fi imposibil să realizăm creatura pe care o imaginase Rob. Statura lui – cu un tors dezvoltat, ca a unui jucător de baschet – felul lui de a se mişca, puterea, viteza, abilitatea de a alerga folosind toate membrele – nu puteau fi redate decât folosind efectele computerizate.”
Secvenţa din magazin era menită să sporească comicul filmului. “A trebuit să-l împing pe Jack Black într-un cărucior de cumpărături în timp ce era fugărit de un vârcolac,” recunoaşte Dylan Minnette. “Am făcut-o şi pe asta!”
Altă provocare dificilă era să-l creăm pe abominabilul om de zăpadă din Pasadena, care era răsfăţat cu porecla „Abby”. Abby este complet acoperit cu blană, aşa încât ne-a luat o mulţime de timp şi efort până l-am realizat. “Blana lui Abby era cel mai greu de realizat, dacă vroiam să pară reală,” recunoaşte Baxter. “Astfel, am adunat la început o mulţime de petice de blană de diferite texturi şi i le-am adus lui Rob să-şi spună părerea. Am adoptat-o pe cea care semăna cel mai mult cu ceea ce dorea el – o blană lungă, albă, ca a unui urs polar. Apoi am înfăşurat în ea o sferă şi am folosit-o ca pe un obiect de referinţă.
Dar blana lui Abby nu era nimic în comparaţie cu cealaltă creatură – pe care Baxter şi Nordby o consideră cea mai greu de creat. Care să fie ea? Dacă n-ai lucrat cu efectele speciale, n-ai cum să-ţi dai seama. Era pudelul cel rău! El nu apare decât în şase secvenţe ale filmului, dar acestea au necesitat luni de zile de muncă. “Blana unui pudel – extrem de deasă şi cârlionţată – este ceva de care te fereşti când foloseşti CG, pentru că e extrem de greu de realizat,” afirmă Nordby. “Am început să lucrăm la ea foarte devreme pentru că ştiam că o să ne ia mult timp, fiind foarte complexă. Nu ştiu dacă am avut noroc sau talent – dar în patru sau cinci luni am obţinut ceva cât se poate de realist.
Toate creaturile trebuia să arate realist – chiar şi Gelatina/ the Blob, adaugă Nordby. “Am folosit de la început un schelet, astfel încât creatura să aibă ţinută, iar apoi ne-am asigurat că ea se va mişca corect şi va avea greutatea necesară rolului. În ceea ce o priveşte pe Gelatină, greutatea şi mişcările ei au fost realizate conform legilor fizicii. Gelatina este singurul personaj din film despre care nu înţelegem cum trăieşte în lumea noastră, pentru simplul motiv că noi n-am mai văzut niciodată ceva aşa de mare. Am recurs la softul pentru simularea apei, am îngroşat apa aceea până la nivelul la care se comporta tot ca un lichid, dar se mişca mai încet şi cu mai multă vâscozitate.” Şi apoi echipa a început să testeze, obţinând rezultate care variau între aspectul de gumă de mestecat, apoi de gel de păr şi în final de o soluţie care era prea lichidă. Pentru a obţine designul corect, Nordby mărturiseşte că: “A trebuit să ne detaşăm puţin şi să ne gândim la momentele în care personajul trebuia să redea nişte emoţii, unul dintre aceste momente fiind cel în care Gelatina se ridică în faţa lui Stine, se acumulează ca un val ameninţător, îşi ţuguie ceea ce ar semăna cu o gură şi apoi se prăbuşeşte asupra lui Stine.” Concentrându-se pe asemenea secvenţe esenţiale, echipa de design putea realiza profilul care îl definea cel mai bine pe personaj.
