Interviu cu Cristina Bazavan, autoarea blogului S!MPA.
Daniel Todoran-Rares: In octombrie 2008 mi-ai acordat un interviu pentru blogul personal. Atunci vorbeai despre tine si… filme.
Te rog sa vorbesti despre pasiunea ta pentru filme. Te-ai gindit vreodata sa regizezi sau sa scrii un scenariu de film?
Cristina Bazavan: Nu. Nici sa scriu, nici sa regizez. Am facut cursuri de scenaristica, perseverez sa citesc despre structuri de scenarii, dar nu cu gindul de a participa vreodata la un film ci pentru a-mi rafina tehnica de scris pentru proiectele mele jurnalistice. Filmul – in oricare ramura tehnica a lui – e o alta meserie, departe de ce fac eu si cred ca e mai bine sa ramina asa 🙂 O sa ramin un spectator constiincios de filme. De la ultima noastra conversatie viata mea s-a schimbat putin si acum traiesc ca-n Cinema Paradiso: locuiesc intr-un bloc care are un cinematograf la parter, ferestrele mele sunt catre curtea interioara si inainte de a vedea un film il aud. Stiu dupa coloana sonora si dupa efectele speciale cam la ce sa ma astept. E amuzant.
Daniel Todoran-Rares: Banuiesc ca iti plac filmele de animatie. Care? Ai vazut filmul Crulic?
Cristina Bazavan: Imi plac filmele de animatie si imi place foarte mult directia in care merg animatiile acum. Cu umor pe mai multe straturi, sa se bucure si copilul, dar si adultul care merge la cinematograf. Am vazut Crulic, mi se pare o solutie foarte inteligenta si foarte in pas cu vremurile – traim epoca multimedia – de a spune o poveste la limita documentarului cind tu nu ai acces sa filmezi ca un documentar. E un film emotionant si foarte bine facut.
Daniel Todoran-Rares: Care a fost ultimul film de animatie vizionat acasa sau la cinema?
Cristina Bazavan: Hotel Transilvania. M-am si intilnit cu regizorul, domnul Tartakovski care e un tip foarte cald si foarte simpatic. Asa am aflat ca a ajuns sa deseneze si sa-si creeze lumi noi pentru ca era imigrant si nu se adaptase in America. Cam asta fac toate filmele, te duc in alte lumi pentru o ora sau doua 🙂
Daniel Todoran-Rares: Cind erai copil, obisnuiai sa te uiti la tv – la desene animate?
Cristina Bazavan: Daaa, la Mihaela. La Sandy Bell. Pentru vremurile acelea era fix ce povesteam mai sus: accesul la alte lumi; uneori mai amuzante, alteori mai dinamice decit ceea ce traiam noi. Chiar daca productiile romanesti aveau si pilde/ morale pe care copiii trebuiau sa le inmagazineze odata cu vizionarea. Acum s-a mai rafinat partea asta cu morala, e mai subliminal introdusa in animatii.
Daniel Todoran-Rares: La vox pop-urile din presa mioritica, romanii spun ca sunt nostalgici dupa productile clasice Disney si dupa animatiile romanesti. Televiziunile autohtone au difuzat si interviuri cu psihologi care spuneau ca Tom si Jerry ii indeamna pe copii la violenta. In general, mass-media din Romania are tendinta de a marginaliza aceasta arta. De ce s-a ajuns aici?
Cristina Bazavan: Cind au fost difuzate animatii dupa Cenusareasa sau 101 dalmatieni audientele au fost “pina la cer”. Eu nu cred ca e o arta marginalizata, cred ca e chiar in crestere. Atita timp cind copiilor li se vor spune povesti la culcare – fie ca vor fi pe tableta, pe Ipod sau la tv – animatiile nu vor fi marginalizate. Cred insa ca animatiile incep sa preia din limbajul jocurilor pe calculator pentru ca mintea pustilor e antrenata prin aceste jocuri cu o anume dinamicitate si daca nu-i mai dai ceva cu care ei sunt obisnuiti, li se pare plictisitor.
Daniel Todoran-Rares: Te uiti la televiziunile de nisa dedicate desenelor animate? Iti plac?
Cristina Bazavan: Nu prea ma mai uit la tv pentru ca nu am timp, din pacate.
Daniel Todoran-Rares: Daca ai fi numita director de programe la un canal TV de nisa de desene animate, ce schimbari ai face si ce productii ai introduce in grila de programe?
Cristina Bazavan: As face o combinatie intre filme care au dinamicitatea jocurilor online cu clasicele Disney ori Pixar. Cred ca pustii de astazi au alt ritm, span attentionul lor e undeva la 2 min, nu poti sa le mai dai Mihaela sau Sandy Bell ca se vor plictisi ingrozitor. Exagerez putin cu exemplele, dar daca ne raportam la ritmul in care erau filmate si animate acele productii, exemplele sunt corecte.
Daniel Todoran-Rares: Conform unui studiu american, cele mai vizionate filme sunt cele de animatie. Crezi ca exista o explicatie a acestui fenomen?
Cristina Bazavan: Pentru ca in fiecare dintre noi e un copil. Pentru ca toti avem nevoie de povesti ca sa ne relaxam si sa ni se para viata noastra mai frumoasa, cum toti avem nevoie de eroi – exemple de oamnei care-s mai ceva in orice domeniu decit noi, dar care au si fragilitate, vulnerabilitate.
Daniel Todoran-Rares: De la inceperea crizei economice, au aparut multe filme de animatie si productii live action cu animatii si efecte vizuale. De asemenea, s-au infiintat multe studiouri de animatie.
Cristina Bazavan: Cred ca sunt mai cost effective pentru ca e mai usor sa programezi, decit sa lucrezi cu actorul, cu omul. Dar nu cred ca filmul cu actori va dispare 🙂
Sursa foto: Cristina Bazavan. Fotografie realizata de Edi Enache
