de Maria Hulber
Lansat in noiembrie 2010, filmul de animatie Tangled – O poveste incalcita a cucerit de indata inimile numerosilor spectatori din intreaga lume. Inedita creatie cinematografica a spulberat toate cliseele filmelor din seria Rapunzel, aducand in prim plan alt fel de personaje, inviorate de un umor irezistibil, si o poveste cu adevarat incalcita, care ne invita la multiple vizionari pentru a-i putea descoperi toate nivelurile de realizare artistica. Mesajul filmului se adreseaza tuturor varstelor si oricarui iubitor de animatii reusite, de la 1 la… 101 de ani!
Seducatoare este, mai intai, istoria tinerei Rapunzel, rostita de un talentat narator in prolog. Astfel, aflam ca, inainte de toate, a fost floarea fermecata, adevarat panaceu universal si taina a tineretii si vietii vesnice. Unica, avand stralucirile aurului pur, floarea miraculoasa creste in salbaticie din timpuri imemoriale si reda unei vrajitoare tineretea pierduta. Dar destinul florii este altul. Armonia aparenta a firii se risipeste brusc cand, in imparatia vecina, imparateasa se imbolnaveste grav. Indaratnica, micuta printesa ce urmeaza sa vina pe lume se impotriveste, iar singurul paliativ ramane floarea magica. Dupa transformarea ei in elixir, imparatesei ii este oferit leacul si Rapunzel se naste cu usurinta. Se produce insa o minune, o rasturnare a rosturilor firesti, un amestec al regnurilor. Printesa nu este o fetita obisnuita, caci in parul ei, adevarata epifanie a luminii si a miracolelor lumii, s-au transferat toate virtutile vindecatoare ale florii fermecate.
Pieptanat si descantat, devine stralucitor si, strabatut de seva mirabila a naturii, reda sanatatea si energia celor aflati in grea suferinta. Vrajitoarea Gothel nu renunta la ceea ce considera ca i se cuvine de secole si rapeste fetita, crescand-o ca pe propria fiica pana cand Rapunzel ajunge la varsta de 18 ani. Izolata intr-un turn strajuit de munti abrupti, in mijlocul unui peisaj paradisiac si ascuns de ochi curiosi, printesa isi pastreaza nealterate candoarea, prospetimea si naturaletea, dar si fricile de lume si de oameni, perfid infuzate de cea pe care o crede mama sa. In lungile zile de singurate picteaza cer si stele, citeste si gateste, isi piaptana parul tot mai lung, se plictiseste, danseaza, il pacaleste pe Pascal – cel mai simpatic cameleon – si iar picteaza cer si stele. Observa ca o data pe an, chiar de ziua ei, cerul este atat de instelat incat luminile par a rasari din adancimile pamantului. Visul ei este acela de a urma calea stelelor, iesind din perimetrul stramt al turnului si al vaii ce il inconjoara…
…Cam acesta e momentul cand in viata fetei patrunde pe neasteptate aventurierul Flynn Rider, celebru talhar cautat in intreaga imparatie pentru furtul coroanei princiare si alte numeroase nastrusnicii. E un bun prilej pentru Rapunzel sa dobandeasca incredere in sine si sa-si dovedeasca abilitatile de luptatoare J si taria interioara.
Fara sa-si dea seama ca adevarata comoara se afla chiar in fata sa, intrupata in tanara vioaie, neastamparata si tenace, Flynn accepta sa-i fie calauza spre imparatie. Drumul formarii fetei este plin de peripetii si oscilatii afective. Pe de o parte, respira cu nesat aerul de libertate si strabate lumea cea noua si plina de culoare, pasind desculta pe cararile ei. Pe de alta parte, se da de ceasul mortii, reprosandu-si tradarea cuvantului dat unei pretinse mame.
Este repede indragita de talharii fiorosi, dar foarte afectuosi, de la The Snuggly Duckling, il imblanzeste pe naravasul si furiosul Maximus, cal al garzii imparatesti, face fapte de vitejie cu celebra ei tigaie (ce va deveni ulterior arma oficiala la palat), se indragoste de Flynn, iar el de ea… si isi implineste visul.
Chiar in seara zilei sale asista la impresionantul spectacol de lampioane. Inca nu stie ca ea este printesa pierduta, iar mesajul luminilor plutitoare ii este destinat, ca o chemare duioasa in mijlocul alor sai.
Intrigile vrajitoarei ii surpa increderea in Eugene, adevaratul nume al lui Flynn, si o readuc in solitudinea turnului. Calatoria insa a schimbat-o, asemenea unei initieri ce i-a oferit adevaratele perspective asupra lumii de afara. Acolo, inauntru, i se reveleaza insemnul florii in tot ceea ce retina ei interioara o ajutase in trecut sa picteze pe peretii turnului. Intelege ca ea este printesa pierduta si infrunta vrajitoarea. Eugene o salveaza taindu-i parul fermecat si alege calea sacrificiului din iubire pentru Rapunzel. Moartea vrajitoarei nu aduce insa si sfarsitul povestii. O stranie si inexplicabila reasezare a naturii in trupul firav al fetei face ca lacrimile ei sa devina stropi miraculosi din elixirul plantei tineretii si sanatatii vesnice. Rapunzel este redata familiei si imparatiei, iar Eugene primeste o pretioasa comoara: mana si inima printesei.
Daca micii spectatori traiesc cu incantare si voiosie palpitantele aventuri ale lui Rapunzel si Flynn/ Eugene, bucurandu-se de o excelenta animatie, adolescentii si mai tinerii privitori sunt captivati de poezia exploziei de lumini proiectate pe cerul noptii si rasfrante pe icoana apei. Intre cele doua ceruri se infiripa si o poveste de iubire, in acea clipa de gratie ce face ca firul sa se toarca mai departe. Spectatorii mai maturi descifreaza si un cod al relatiilor dintre parinti si copii, ce pot fi viciate de o personalitate materna sufocanta, si rezoneaza la suferinta celor ce-si pierd prin lume urmasii. Acum, ma intreb si eu, pe buna dreptate, cu ce ochi am privit filmul acesta care m-a cucerit definitiv: cu ai copilului din suflet, cu ai fostului adolescent aflat la varsta primilor fiori de iubire sau cu ai adultului – parinte lucid si responsabil? Pai… 🙂
