Noul serial Disney Channel, „Sofia I”, se adresează în mod evident copiilor de vârstă preșcolară, așa că ar fi nedrept din partea mea să mă plâng că povestea din episodul-pilot pe care l-am văzut e prea simplistă, sau prea, ăăă, copilărească. Și pentru că e vorba de Disney, ar fi de asemenea fără folos să mă plâng că e vorba de o poveste cu prințese, presărată la tot pasul cu cântecele vesele. Ăsta e brandul Disney, cu el defilăm- stereotipul prințesei le-a adus o groază de bani și n-or să-i dea drumul cu una, cu două. Protagonista Sofia din serialul cu același nume e nu doar prințesă, ci elevă la… școala de prințese (ceea ce îmi aduce aminte de un băiețel foarte haios pe care l-am auzit spunând că vrea să urmeze facultatea de miniștri când se face mare), într-un tărâm magic cu cai înaripați și alte lucruri fantastice. Carevasăzică, mai Disney de-atât nici că se putea. Mi-aș dori să aud despre un serial pentru copii cu o fetiță care vrea să devină, nu știu, pictoriță, doctoriță, astronaut- orice, în afară de prințesă. Din păcate, n-am noroc nici de data asta.
E irelevant să discutăm valoarea artistică a serialului (care, ca în majoritatea produselor dedicate copiilor foarte mici, nu prea e o prioritate) și mult mai potrivit să vorbim despre valoarea lui educativă, căci, cu siguranță, părinții vor dori să știe cu ce au de-a face. Deși mă pregăteam să am 1457 de obiecții care să se rezume la „fetițelor le e transmisă ideea nocivă că tot ce contează în viață e să fii drăgălașă și să ai o rochie cu sclipici”, episodul-pilot a luat-o în direcția opusă.
Sofia, o mare fană a curselor de cai zburători ale școlii de prinți și prințese, are dintr-o dată ideea să se înscrie și ea la concurs, cu toate că nu știe să călărească. Jocheii sunt însă, în mod obișnuit, numai băieți, așadar toată lumea o sfătuiește să se răzgândească, cu toate că nimeni nu poate totuși să-i spună Sofiei exact de ce o fetiță n-ar putea sau n-ar trebui să participe la cursă. Prinții și prințesele îi explică Sofiei că fetițele și băieții sunt două grupuri distincte cu preferințe separate care nu se intersectează, într-un cântecel care se constituie practic într-o prezentare a rolurilor stereotipe pe care le au femeile și bărbații în societate și pe care serialul pare să ne îndemne să le privim drept retrograde și un picuț caraghioase: “Nu vrem să schimbăm nimic, facem doar ce știm!” Reacția Sofiei e, în esență, să-i ignore. Nu cred că trebuie să vă povestesc mai departe că Sofia se apucă să învețe călărie și că, după câteva poticneli, reușește să câștige cursa de calificare și să intre în echipa de călăreți a școlii- pentru că probabil că puteți ghici și singuri. E interesant că lucrurile pe care le fac băieții sunt în continuare prezentate drept ținte la care fetițele să aspire și la care pot și ele lua parte, dar invers, mai rar- însă presupun că orice încercare de a critica convențiile e un pas mare pentru media mainstream și un băiețel care vrea să se îmbrace în rochiță și să bea ceai cu prințesele fără să râdă nimeni de el ar fi deocamdată prea mult pentru ei.
Grafica e oarecum inspirată de tehnica din scurtmetrajul Paperman- animație 3D cu cel-shading care să amintească vag de grafica 2d- dar aici arată cam ieftin, probabil pentru că și este. Mai sunt și alte chestiuni de design care m-au făcut să mă scarpin în cap nedumerită- toate fetițele au capete drăgălașe, dar absolute imense și disproporționate, iar rochiile de prințese arată ca niște torturi de nuntă. (Cred că a venit vremea ca până și prințesele Disney să se modernizeze- n-am văzut-o nicăieri pe Kate Middleton îmbrăcată într-o rochie cu crinolină.) Mă rog, hai să spunem că dacă aș fi eu un artist de animație profesionist și aș lucra la “Sofia”, nu mi-aș trece asta în CV. Dar cum spuneam, în producțiile pentru preșcolari e mai puțin important, și probabil că micii telespectatori vor fi de fapt încântați de cât de colorat și vesel e totul.
Așadar, primul episod mi s-a părut o poveste previzibilă, dar drăguță, în care protagonista acționează împotriva unei tradiții restrictive și iese triumfătoare. Nu e un serial cu potențial să atragă public mai vârstnic de 6-7 ani. Dacă aveți un copil mic, probabil că o să-i placă, și îl puteți lăsa în fața televizorului cu încredere, pentru că nu există nici un fel de conținut nepotrivit pentru copii mici. (Probabil asta veți și face, pentru că nu-mi imaginez un adult urmărind Sofia întâi fără să-și dorească să se teleporteze pe altă planetă.) Pare-se că Disney și-au dat seama că prințeso-mania consumeristă nu poate funcționa la infinit fără să recunoască schimbările de mentalitate din zilele noastre, așa că prințesele mai recente (Rapunzel din “Tangled” , Tiana din “The Princess and The Frog” și Merida din “Brave”, împrumutată de la Pixar și înregimentată de curând în rândul prințeselor Disney oficiale) au personalități puternice, sunt ambițioase și nu așteaptă să le salveze Făt-Frumos din necaz- un trend care, presupun, va fi continuat și de Sofia, de altfel mult prea tânără să aibă vreun pețitor. Sofia e simpatică, dar îmi mențin rezervele față de obsesia cu prințesele. “Prințesă” nu e o ocupație la care o fetiță obișnuită să poată aspira și nu necesită vreo calitate deosebită în afară de a fi decorativă și politicoasă, oricât ar încerca Disney să ne spună altceva.
Pe cât de inofensivă e povestea din “Sofia întâi”, însă, pe atât de rău m-au ofensat traducerea și dublajul în românește. “N-a mai rămas decât un cal și nimeni nu îl vrea pe el!” sună replica unui majordom către Sofia, compusă, pare-se, de un robot. “Lecturează sau culege flori!” o îndeamnă celelalte prințese pe Sofia. “Primii trei călăreți care termină primii intră în echipă!” auzim la cursa de cai zburători. “Pot ca să renunț, dar eu o să înving!” cântă Sofia. Și așa mai departe, de credeam că o să-mi explodeze capul de la atâtea exprimări stângace recitate sec, fără intonație. Partea bună e că, dacă sunteți nevoiți să vă uitați la “Sofia întâi” cu copiii voștri, vă puteți distra numărând greșelile de exprimare!
