Interviu cu animatorul scoțian Will Anderson, câștigătorul premiului „Cel mai bun film de absolvire” în 2012 la prestigiosul festival al filmului de animație de la Annecy.
Ați auzit de marele animator rus Vladislav A. Feltov? Nu? Ei, nu-i de mirare, Feltov a trăit și lucrat la începutul secolului 20, iar filmele lui au fost de mult uitate. De curând însă, creația lui cea mai de succes, Longbird (care este, așa cum poate ați ghicit, o pasăre lunguiață), a fost redescoperită și readusă la viață.
youtube.com/user/willanderson0
facebook.com/friendsoflongbird
Ca să fim sinceri, un alt motiv pentru care n-ați auzit de Feltov e pentru că n-a existat în realitate: dar scurtmetrajul lui Will Anderson „The Making of Longbird”, filmul lui de absolvire de la Edinburgh College of Art, e un pseudo-documentar care funcționează în același timp ca un comentariu despre arta animației, pe măsură ce prezintă procesul lui Anderson de a a-l regăsi pe Longbird și de a deveni noul lui regizor. E, de asemenea foarte amuzant, pentru că Longbird, așa cum ne-am putea aștepta de la un actor veteran, nu tolererează cu una-cu două să primească instrucțiuni de la tineret.
Filmul i-a adus lui Will o grămadă de premii, inclusiv „Cel mai bun film de absolvire” în 2012 la prestigiosul festival al filmului de animație de la Annecy (Franța). Eu l-am văzut în octombrie la LIAF, festivalul de animație londonez (unde a câștigat până la urmă trofeul festivalului), mi-a plăcut, așa că l-am rugat pe Will să stea un pic de vorbă cu mine despre Longbird și animație, iar el a fost de acord.
Nadia: Ai construit o istorie fictivă foarte elaborată pentru Longbird și creatorul lui, maestrul rus fictiv și de mult uitat. Ai reușit să convingi pe cineva că povestea e adevărată?
Will: Cred că da. Cred că orice operă de ficțiune necesită un asemenea proces de construcție, singura diferență cu filmul meu e că e structurat ca un documentar. Orice scriitor creează un univers fictiv și încearcă să-l ancoreze în realitate. Mi-a mai fost pusă întrebarea asta despre Longbird, dar mie mi se pare că e la fel ca în cazul oricărui scriitor de ficțiune.
Am reușit să mă conving și pe mine însumi că Longbird și Feltov sunt reali. Am văzut pe Internet ceva interesant acum ceva vreme… un desen cu ceea ce părea a fi o secvență animată, pe hârtie, datând dinaintea pionierilor animației pe care îi știm. Asta m-a făcut să mă întreb câți alții ne-au scăpat printre degete. E posibil să existe mulți alți animatori în istorie despre care nu știm nimic.
Nadia: Care e tehnica ta de animație preferată?
Will: Nu mi se pare că are cine știe ce importanță. Pregătirea mea e în animație 2D, dar nu știu dacă la asta voi rămâne mereu. Atâta timp cât îmi spun povestea cum vreau, aceea e tehnica mea preferată.
Nadia: Dacă ai putea sta de vorbă cu orice personaj din desene animate mai vechi, care ar fi? Și cum crezi că ar decurge dialogul?
Will: M-ai speriat un pic cu întrebarea asta, chiar asta fac la momentul de față, nu pot să dezvălui prea multe momentan dar voi sta de vorbă cu un personaj animat din anii 50, care e foarte timid și nu mă lasă să vorbesc despre el încă. O să îți spun mai multe curând.
Nadia: Care sunt animatorii care te-au influențat? Vreun vechi maestru real pe care îl admiri?
Will: Sunt un mare fan al filmelor cu marionete făcute de Ladislas Starewich. În „Making of Longbird” am pretins că era un vechi prieten și colaborator al lui Vladislav Feltov. După câteva proiecții în Germania și Franța, nepoata lui Starewich m-a căutat să mă întrebe despre asta. Ea lucrează ca profesor de animație și arhivar și voia să știe de ce am pretins că eroul meu fictiv l-a cunoscut pe bunicul ei. Am făcut-o ca să-l ancorez în realitate pe Feltov. De asemenea, filmul meu e și un omagiu pentru pionierii animației, fără de care noi n-am fi unde suntem. Am fost foarte onorat să călătoresc în Franța, să o întâlnesc și să vorbim despre munca ei.
Nadia: Mi-au plăcut mult filmulețele de pe canalul tău de YouTube, dialogurile sună foarte natural (și amuzant). Îmi place în special pescărușul scoțian. Cine face vocile pentru aceste filmulețe și care e procesul de creație în cazul lor?
Will: Toate aceste sketch-uri animate sunt făcute în colaborare cu prietenul meu Ainslie Henderson, care e animator stop-motion. Scriem dialoguri comice, le jucăm, apoi facem animațiile pentru ele. E parte din filozofia noastră cum că animația trebuie să fie credibilă și amuzantă, să o vezi cum prinde viață în fața ta. Totul pare mai real.
Nadia: Cum e la o școală de animație, că mie îmi sună foarte bine? Ai învățat acolo ceva ce n-ai fi putut să înveți singur altminteri?
Will: Am studiat animație la o școală de arte – Edinburgh College of Art- timp de trei ani. ECA nu te învață aspecte tehnice ale animației deloc, ci tehnici narative. Pleci de acolo înțelegând cum să comunici cu publicul și cu mai mult respect pentru animație ca artă.
Nadia: Pe de altă parte, dacă cineva ar vrea să învețe animație singur, de unde i-ai recomanda să se apuce?
Will: Sunt de părere că dacă cineva vrea să facă o treabă, o va face, oricât de greu ar părea. Eu am știut că vreau să fiu animator încă de mic. Acum e mult mai ușor, tehnologia a avansat foarte mult. Îmi spun de multe ori, atunci când proiectele comerciale nu apar și n-am de lucru o vreme: trebuie să continui să muncesc, chiar dacă nu fac bani, numai așa câștigi. Muncind mereu îți menții inima creativă fericită!
Nadia: Cum ți se pare industria britanică de animație, e primitoare cu tinerii nou-veniți?
Will: Există oportunități, dar e un mediu foarte competitiv. Companiile de succes sunt puține, iar oamenii cu talent sunt mulți. Dar mi se pare că eu reușesc pur și simplu ținându-mă de treabă, creez mereu personaje noi și încerc să las o impresie puternică. Există multe locuri în care poți vorbi despre animație aici, mulți oameni cu care poți vorbi, și mult sprijin.
Nadia: Ce urmează după Longbird pentru tine?
Will: Încerc să transform pescărușul scoțian într-o serie animată pentru televiziune. De asemenea, scriu pentru un film nou despre care ți-am mai zis mai devreme. Începe să prindă formă, și sunt foarte entuziasmat. Dar gata, destul despre mine!
