Pe lângă proiecțiile propriu-zise, festivalul de scurtmetraje Encounters a oferit posibilitatea tuturor delegaților de presă să urmărească toate filmele din concurs, precum și pe cele trimise în vederea selecției, într-o librărie digitală la sediul festivalului, iar apoi online, de la domiciliul propriu, prin intermediul unui portal securizat. Nu știu câte alte festivaluri de film mai folosesc un asemenea sistem, dar eu îl întâlnesc pentru prima dată și mi s-a părut o idee extraordinară, pentru că lipsa de timp, la un festival care ține mai multe zile și se desfășoară în mai multe săli simultan, e un etern sabotor, care te împiedică să vezi toate filmele pe care ți le-ai dori să le vezi, și te lasă mereu cu întrebarea: „Dar oare cealaltă proiecție cum o fi fost?”
Sigur, nici măcar la mine acasă nu beneficiez de timp nelimitat, așa că n-am avut cum să scormonesc prin cele două mii de filme trimise festivalului inițial, dar am putut, în felul ăsta, să văd toate scurtmetrajele din secțiunea de animație, așa că acum sunt în măsură să vă fac câteva recomandări de filmulețe animate de căutat și urmărit, fie pe la alte festivaluri, fie pe Internet, când or apărea în cele din urmă.
Așadar, vă recomand:
Un film pentru bună dispoziție:
Fear of Flying (Conor Finnegan) e povestea unei păsări mici care se teme să zboare, ceea ce îi cam împiedică planurile de migrație spre Sud. Un film adorabil, în culori primare, cu marionete drăgălașe și pufoase pe care-ți vine să le iei în brațe, și realizat printr-o tehnică mai neobișnuită: nu stop-motion (deși asta pare la prima vedere), ci filmat în timp real și apoi retușat digital. Fear of Flying a fost, de altfel, printre scurtmetrajele premiate la Encounters, unde a primit o mențiune specială și premiul pentru cel mai bun film pentru copii (singurul caz în care preferințele mele s-au întâlnit cu cele ale juriului festivalului.) Regizorul Conor Finnegan și-a lansat deja filmul și pe Internet, așa că îl puteți vedea și voi:
În general, calupul de filme pentru copii mi-a plăcut cel mai mult, nu știu ce spune asta despre mine. Pentru o opțiune mai educativă, vă recomand și Macropolis de Joel Simon (un film sprijinit de Jocurile Paralimpice de anul trecut), unde două jucării cu dizabilități se împrietenesc și reușesc să-și transforme necazurile într-un avantaj- în caz că preferați să arătați copiilor filme cu „mesaj”.
Un film pentru melancolie meditativă:
În The Gravedigger’s Tale (Min Young Oh), o tânără singuratică (reprezentată de o marionetă neobișnuit de expresivă) lucrează ca gropar la marginea unei păduri, însoțită doar de muzica unui violonist misterios din când în când. Într-o bună zi, cadavrul care trebuie îngropat se dovedește a fi un bărbat chipeș încă viu și grav bolnav. În ciuda titlului oarecum sinistru, avem de-a face cu o poveste romantică (de altfel, dacă stăm să ne gândim bine, cu siguranță am întâlnit premise asemănătoare în niscaiva producții de cinema). Nu știu destule despre film ca să vă spun dacă regizoarea de origine coreeană a luat ca punct de plecare vreo legendă din cultura ei, dar cu siguranță asta e atmosfera: o fabulă din Orientul Îndepărtat minuțios construită, foarte calmă și nițeluș tristă.
Un film care să vă sperie și să vă scârbească:
Asta pentru că știu că oamenii caută și asta câteodată, și nu trebuie să subestimăm capacitatea filmelor de animație de a se descurca onorabil în această privință. La Ravaudeuse al francezului Simon Filliot începe cu o marionetă din cârpe gravidă care-și face singură o cezariană cu o foarfecă, iar de aici lucrurile n-o iau în direcții mai înveselitoare. Reacție viscerală garantată, c-o fi de bine, c-o fi de rău.
Un film care să vă facă să vă întrebați “Ce naiba am văzut?”
Din categoria asta au fost foarte multe filme în concurs, unele dintre ele foarte abstracte, altele foarte suprarealiste. Probabil că e o slăbiciune a mea, dar personal sunt mai mult o adeptă a narațiunii clasice (sau măcar a narațiunii de orice fel) și mai puțin a privitului la 2-3 linii și pete colorate care se repetă la infinit, așa că eu o să vă recomand un filmuleț cu o grafică fluidă și cu aer naiv, cu siguranță suficient de ieșită din comun ca să vă facă să vă scărpinați în cap cu mirare măcar o dată, dar cu o sămânță tematică destul de logică: Collectors (de Marcel Hobi). Colecționari care colecționează tot felul de chestii, și în cele din urmă, când n-a mai rămas nimic de adunat, se colecționează unul pe celălalt.
Un videoclip muzical:
Fight for Everyone, regizat de Persistent Peril pentru formația The Leisure Society, mi s-a părut o alegere potrivită, în special în vremurile noastre tulburate, în care (mai ales în România) cetățenilor li se trezește conștiința civică, înclinația spre ecologie, salvatul resurselor naturale și așa mai departe. Iată deci un clip cu grafică minimalistă și elegantă, ca un infografic, care ne vorbește, pe fondul unei melodii vesele, despre o specie umanoidă mititică ce reușește să distrugă tot ce-a construit mai frumos o mână uriașă (divină?)
Marele premiu al secțiunii animate de la Encounters a fost câștigat de In the Air is Christopher Gray de Felix Massie, o comedie neagră foarte seacă și foarte americană (deși autorul e, din ce-am înțeles, britanic), care mie nu mi-a plăcut deloc- dar poate de aceea eu nu fac parte din juriul niciunui festival.
