„Un film despre o boală care îţi ia tot ce ai acumulat”
Arrugas este un lungmetraj de animație bazat pe cartea de benzi desenate semnată de Paco Roca şi tratează problema Alzheimerului. Cartea a fost publicată mai întîi în Franța, fiind selecționată ca una dintre cele mai bune 20 de benzi desenate ale anului. Arrugas a cîştigat Premiul Goya pentru cel mai bun film de animaţie si mențiune specială la Annecy – cel mai important festival de animatie din lume. Arrugas a cîştigat, de asemenea, Premiul Goya pentru cel mai bun scenariu adaptat, cel mai bun lungmetraj la Festivalul de Animaţie de la Stuttgart, Premiul Publicului pentru cel mai bun film de animaţie de la Anima (Belgia) şi cel mai bun film (Premio Fundacion Borau Opera Prima) la Festival du Cinéma Espagnol de Nantes. Informaţii despre Arrugas pot fi consultate şi pe site-ul filmului: www.arrugaslapelicula.com/en/
Daniel Todoran-Rares: Cum aţi descrie Arrugas?
Ignacio Ferreras: Filmul de animație este adaptat după cartea de benzi desenate cu acelaşi nume scrisă de Paco Roca. Este povestea lui Emilio, un bătrîn care suferă de Alzheimer, trimis să trăiască într-un cămin. De asemenea, filmul prezintă şi povestea lui Miguel, colegul de cameră al lui Emilio, un imigrant fără familie. Regăsim alte personaje şi poveşti împletite cu povestea principală, dar filmul se concentrează asupra relaţiei care se dezvoltă între cele două personaje principale.
Daniel Todoran-Rares: Care este mesajul filmului?
Ignacio Ferreras: Nu-mi place să spun oamenilor care este „mesajul“ filmului. Filmul este o reflecţie asupra vîrstei înaintate. Este despre ceea ce înseamnă să fii în situația unei boli care pare să-ți ia tot ce ai acumulat pe parcursul vieții, amintiri, personalitatea…
Daniel Todoran-Rares: Citind declarația lui Paco Roca: „Practic nu am inventat nimic… Emilio (protagonistul) este tatăl unui bun prieten… De asemeni, am cunoscut o doamnă care credea că călătorește cu trenul, stând în fața unei ferestre de la un cămin de bătrâni. Pentru a mânca, personalul căminului trebuia să o convingă că o duc la vagonul restaurant”, încercam să vizualizez pentru a putea înțelege povestea. Din nefericire nu am văzut încă filmul, dar bănuiesc că este emoționant.
Ignacio Ferreras: Da, cred că este, şi cred că este emoționant tocmai pentru că nu este un film despre ceva neobișnuit sau extraordinar, este despre ceva care se întîmplă la toată lumea. Arrugas este un film care aminteşte de oameni care au suferit de o formă de demenţă sau care şi-au petrecut ultimii ani de viaţă într-un cămin de îngrijire a persoanelor cu Alzheimer. Este un film despre poveştile şi experienţele acestor oameni.
Daniel Todoran-Rares: Sper că în viitorul apropiat vom vedea Arrugas în cinematografele din România şi Republica Moldova.
Ignacio Ferreras: Și eu sper asta. Adevărul este că nu e uşor să se asigure distribuirea pentru producții mici, cum ar fi Arrugas, care nu provine de la un studio important. Filmul își găsește încet calea către alte ţări, dar în final totul depinde de companiile de distriburea filmelor din fiecare ţară sau zonă, dacă aceştia sînt interesaţi de film şi vor să-l distribuie pe teritoriul lor. De asemenea, acum lucrurile sînt mai dificile deoarece prin intermediul Internetului există posibilitatea descărcărilor ilegale, ce îngreunează și mai mult situația – s-ar putea ca distribuitorii să nu mai riște să difuzeze un film în ţara lor, atunci cînd ştiu că filmul a fost pentru o perioadă de timp disponibil într-un mod ilegal pe net.
Daniel Todoran-Rares: Cum aţi reuşit să faceți filme în această perioadă de criză?
Ignacio Ferreras: Am început să lucrăm la Arrugas din 2009, chiar înainte ca semnele crizei să înceapă să fie într-adevăr resimițite (este nevoie de o perioadă lungă de timp pentru a face un film de animație!). Acesta a fost în principal finanţat cu bani publici, atât de la guvernele centrale cat şi de la cele regionale din Spania.
Daniel Todoran-Rares: Care a fost primul pas în documentarea pentru filmul Arrugas?
Ignacio Ferreras: Într-adevăr m-am bazat pe documentarea pe care Paco Roca, autorul cărții originale de benzi desenate, o făcuse deja, și care era foarte extinsă. El a avut o mulţime de materiale care nu s-au regăsit in cartea de benzi desenate, si pe care mi le-a transmis mie, aşa încât sarcina mea, a fost într-adevăr una de a alege o parte din aceste materiale şi să le dau o formă cinematografică. De asemenea, am vrut să mă asigur că nu mă abat foarte mult de la povestea originală, aşa că am încercat să o privesc din prisma cărții de benzi desenate, şi să nu caut documente suplimentare care ar fi putut sugera o poveste complet diferită.
Daniel Todoran-Rares: Ați lucrat la filmul de animație Iluzionistul?
Ignacio Ferreras: Da, am lucrat acolo, în principal ca animator. La Iluzionistul am întâlnit-o pe soția mea Rosanna, cu care am colaborat și la scenariul filmului Arrugas.
Daniel Todoran-Rares: Ce părere aveți despre producția de animaţie spaniolă şi europeană?
Ignacio Ferreras: Nu-mi place să vorbească despre criza economică actuală, deoarece toată lumea vorbește despre asta, dar cred că la acest moment este inevitabil. Nu este nici o îndoială că aceasta va afecta producţia de animaţie europeană și spaniolă în următorii ani, deoarece până acum s-a bazat foarte mult pe banii publici pentru a supraviețui ca o industrie. Lucrurile vor trebui să se schimbe de acum încolo, şi chiar dacă procesul de ajustare va fi, probabil, destul de dificil, cred că în final va fi un lucru foarte bun din punct de vedere creativ, aceasta va obliga animaţia europeană să realizeze filme care să se conecteze cu publicul, lucru ce nu a fost necesar până acum. Cred că vom asista la apariţia de noi talente, oameni care fac lucruri noi, altfel (mai ieftin!), găsind alte căi, modalități, în jurul acestor limitări în loc să repete mereu aceleaşi lucruri. Cineva, nu-mi amintesc cine, mi-a spus acum ceva timp că: „în Europa, oamenii din industria de film nu fac bani din distribuire ci din producție”. Eu cred că acest lucru este într-o mare măsură adevărat şi nu este o situaţie durabilă. Deci, situația nu este ușoară, dar cred că există motive bune pentru a fi optimist şi sper că toate aceste transformări vor scăpa de o mulțime de „uscăciuni”, astfel încât noi talente creative să poată înflori.
Daniel Todoran-Rares: Care este soluția pentru animația europeană în această perioadă de criză economică?
Ignacio Ferreras: Nu ştiu, aceasta este o întrebare dificilă. Întotdeauna este mult mai uşor să subliniezi ceea ce este greşit în legătură cu ceva în loc să vi cu o soluţie la problemă… Cred că este o problemă fundamentală în ceea ce privește numărul spectatorilor şi de faptul că în Europa nu regăsim doar o singură cultură ci mai multe. Ar putea fi mai uşor pentru ţări precum Franţa şi Germania să realizeze filme de animaţie, deoarece acestea au un public mare, dar este mai greu pentru ţările mai mici, deoarece filmele nu călătoresc între ţările europene, atât de bine pe cât ar putea. Am putea vorbi mult despre Uniunea Europeană, dar, în practică, fiecare ţară din Europa este încă o entitate foarte distinctă, cu o cultură foarte diferită, cu limbi diferite, etc.
În general, cred că animaţia europeană ar trebui să aibă ca scop realizarea de filme cu bugete mici, care să vizeze publicul local şi de aici să înceapă ușor să se clădească. Este necesar să lucrăm în direcția descoperirii proprii ca producători de animație europeni, ceea ce nu se va întâmpla peste noapte; este nevoie de experienţă şi continuitate în muncă. Dacă e sa fim sinceri cu privire la animaţia europeană, cred că trebuie să admitem că, în general, suntem încă foarte lipsiți de experienţă şi faptul că industria noastră este foarte mică, şi trebuie să începem să o construim ușor, începând cu proiecte mici, acumulând experiență de-a lungul drumului. Sunt de părere că avem de-a face cu o mare lipsă de onestitate în lumea animaţiei europene şi oamenii nu vor să observe realitatea situaţiei – de foarte multe ori vedeți filme de animație europene salutate ca fiind mari succese atunci când, de fapt, ele au pierdut o mulțime de bani… Cred că avem nevoie să găsim o modalitate de a rupe dependenţa noastră de finanţarea publică şi să fim mai sinceri cu privire la realitatea industriei noastre.
Daniel Todoran-Rares: Ştiu ca Arrugas a câştigat premiul Goya pentru cel mai bun film de animaţie. Ce alte premii aţi mai câştigat?
Ignacio Ferreras: Arrugas a câştigat, de asemenea, premiul Goya pentru cel mai bun scenariu adaptat, cel mai bun lungmetraj la Festivalul de Animaţie de la Stuttgart, premiul publicului pentru cel mai bun film de animaţie de la Anima (Belgia) şi cel mai bun primul film (Premio Fundacion Borau Opera Prima), la Festival du Cinema Espagnol de Nantes… şi altele pe care le puteţi găsi pe site-ul filmului: www.arrugaslapelicula.com/en/
Daniel Todoran-Rares: Predați animaţie? Unde?
Ignacio Ferreras: Obișnuiam să predau, uneori, la școala The Workshop Animation (www.animwork.dk/en/) la Viborg, Danemarca, dar nu am mai făcut acest lucru de câţiva ani (de când am început să lucrez la Arrugas).
Daniel Todoran-Rares: Ce ştiți despre cinematografia românească?
Ignacio Ferreras: Nimic. Este jenant, dar nu îmi vine în minte nici unul din filmele românești sau un regizor român. Deşi trebuie să spun că eu nu sunt foarte informat în ceea ce privește filmul în general, și am o memorie cumplită a numelor, astfel că de multe ori îmi aduc aminte de filme care imi plac, dar nu știu cine le-a făcut sau chiar din ce țară provin. Obișnuiam să vizionez o mulțime de filme atunci când am fost tânăr, dar adevărul este că în prezent eu nu o mai fac (şi când se întâmplă să mă uit, de foarte multe ori vizionez doar filme pe care le-am văzut deja). În general, am tendinţa de a citi mai multe cărți și să văd mai puține filme.
Daniel Todoran-Rares: Ce cărți citiți?
Ignacio Ferreras: Cititesc foarte mult. De obicei, citesc două cărţi în acelaşi timp, o ficţiune şi o non-ficțiune. Tocmai am terminat de citit Jim Thompson „The Grifters” şi cartea de benzi desenate „Epileptic”, de David B. (titlul original în limba franceză este „L’Ascension du Haut-Mal”).
În acelaşi timp, citesc „Introducere în creştinism” („Einfuhrung în Das Christentum”), de Joseph Ratzinger, care este genul de carte, care trebuie să fie citită pe îndelete, aşa că citesc toate celelalte cărți lejere, în acelaşi timp.
De asemenea, îmi place să citesc cărţi pe teme ştiinţifice, chiar şi cele mai perimate, pentru că niciodată nu ştii cand poți găsi ceva de interes, iar uneori, scrierile sunt geniale. Una din cărțile mele preferate este „Developmental Biology. Its Cellular and Molecular Foundations”, de Maurice Sussman, publicat în 1973. Nu am un mare interes în biologia de dezvoltare, dar este o carte bine scrisă ca și claritate şi simplitate. Îmi plac cărţile care explică lucrurile foarte bine, mă bucur de claritatea explicaţiei, care are o poezie proprie, chiar dacă subiectul nu este deosebit de profund – de exemplu chiar îmi place, „Basic plumbing and central heating” de Roy Treloar.
Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animație vă plac?
Ignacio Ferreras: Îmi plac filmele de animaţie japoneze, în special filmele realizate de Isao Takahata şi Hayao Miyazaki. De asemenea, îmi plac filmele lui Satoshi Kon, Masaaki Yuasa și Mamoru Hosoda. Îmi mai plac filmele făcute de Sylvain Chomet şi scurtmetrajele de animaţie din anii ‘30, ‘40 şi ‘50. Nu sunt un mare amator de filme Disney, deși îmi place foarte mult Dumbo, – este preferatul meu.
Daniel Todoran-Rares: Ce proiecte de viitor aveţi?
Ignacio Ferreras: Pentru moment, mă gândesc şi dezvolt mai multe idei, unele au de a face cu animaţia, însă încerc să dezvolt și o serie de proiecte de benzi desenate. Cărțile de benzi desenate m-au interesat de mult timp, așa că acum poate voi avea o şansă de a creiona una… dar poate nu va ieși nimic bun, așa că nu stii până nu încerci.
