Daniel Todoran-Rares: Cand ati inceput cariera de animator?
Ionel Luca: Am inceput sa lucrez ca animator in 1975 la Animafilm. Din 1979 am lucrat ca animtor independent in Elvetia, unde m-am stabilit, in Italia, Luxemburg, dar mai ales in Franta, pe diferite serii, cateva lungmetraje si mai multe filme de autor. De 5 ani predau animatia in cadrul unei scoli private din Lausanne.
Daniel Todoran-Rares: Ce proiecte aveti in derulare?
Ionel Luca: Deocamdata nici unul. Nu am timp, nici bani. Poate mai tarziu.
Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie va plac?
Ionel Luca: Ca animator sunt atasat la 2D. Ca cinefil tehnica nu are nici o importanta. Ca referinte imi plac filmele studioului Walt Disney si Pixar. De asemenea, imi plac si lungmetrajele de animatie realizate de studiouri mai putin prestigioase, lista ar fi prea lunga. Filmul de autor imi place foarte mult, iar in materie de serial, imi place Tex Avery si Warner, iar mai recent Samurai Jack.
Daniel Todoran-Rares: In prezent, unde lucrati?
Ionel Luca: Cum va spuneam ma ocup de clasele de animatie in cadrul scolii Ceruleum la Lausanne.
Daniel Todoran-Rares: Povestiti-mi despre cariera dumneavoastra de profesor de animatie.
Ionel Luca: Cariera e mult spus. Cu mult timp in urma am fost solicitat, impreuna cu alti animatori si realizatori din alte tari, sa particip la incadrarea unui atelier de animatie organizat de d-na Nicole Salomon pentru copiii catorva scoli, in cadrul Festivalului Annecy. Alta data la un ASIFA Workshop in Danemarca, in cadrul Festivalului de la Odense. Acum 15 sau 20 de ani in urma am intervenit ca profesor de animatie pentru alevii din al 3-lea an, punctual timp de doi ani, la scoala Emil Cohl din Lyon, in Franta. In 2003 am fost invitat la International Forum for Animation & Digital Arts din Tai Pei, Taiwan, unde mi s-a cerut sa vorbesc de adaptarea animatiei clasice la noile tehnici digitale. Cu aceasta ocazie mi s-a propus un contact de 3 luni ca profesor de animatie la Tainan National College of the Arts, Taiwan. O experienta de care imi amintesc cu placere. In 2005 mi s-a propus sa predau animatia la scoala Ceruleum din Lausanne, actvitate care acum imi ocupa tot timpul.
Daniel Todoran-Rares: Ce tehnici de animatie predati?
Ionel Luca: Predau desenul animat traditional.
Daniel Todoran-Rares: Cum decurge o saptamana profesionala la scoala din Lausanne?
Ionel Luca: Formarea profesionala dureaza 3 ani. Elevii claselor de animatie au 36 de ore de cursuri pe saptamana din care 12 ore le fac cu mine, desenul animat. Celelalte ore se impart intre desen de observare, studiu documentar, volum, desen academic, caracter design, animation 3d si stop motion in cadrul unui stagiu. Informatii detaliate privind planingul, ca si alte informatii de altfel, le gasiti pe site-ul scolii – ceruleum.ch. In ce ma priveste, am 28 de ore pe saptamana cu cele 3 clase. Unele cursuri sunt separate, pentru altele doua clase pot fi impreuna.
Daniel Todoran-Rares: Cat costa un curs de animatie la Ceruleum?
Ionel Luca: Costul total pentru un an de scoala este de 16.500 CHF, sau 12.000 €. Materialul e inclus in cheltuielile de scolarizare.
Daniel Todoran-Rares: In ce consta acest curs?
Ionel Luca: Cursurile de desen animat se compun din teorie si practica, foarte multa practica. In cadrul teoriei expun un principiu de animatie, folosindu-ma de referinte vizuale din diferite surse (John Hallas, R. Williams, Frank Thomas et Ollie Johnston), urmat de o proiectie care il ilustreaza si de un exercitiu de punere in aplicare. Exercitiul, care in general se intinde pe mai multe cursuri, se concretizeaza la sfarsit prinr-un line test care va fi judecat si criticat.
Daniel Todoran-Rares: Credeti ca animatia romaneasca va renaste precum pasarea phoenix?
Ionel Luca: Intrebarea dvs. implica supozitia ca animatia romaneasca e moarta. Fara a stii ce acopera acest termen generic, la ce faceti referinta, nu pot spune decat ca lungmetrajul si serialele depind de investisorii privati, stiind ca televiziunile nu se vor implica in masura in care drepturile de difuzare vor costa mereu mai putin decat cheltuielile de productie.
Are Romania capitalisti, sau businessmans care ar putea considera filmul de animatie ca fiind o afacere? Cat priveste artistii, toti cei care sunt pasionati de animatie, indiferent de tehnica, si vor sa povesteasca ceva cu acest mijloc de expresie artistica, cred ca exista si vor exista tot timpul, si asta in ciuda dificultatilor. Animatia romaneasca va continua sa existe prin ei.