Interviu cu Mihai MITRICĂ, directorul Festivalului Internaţional de Animaţie Anim’est
Cu fiecare ediţie, Anim’est îşi confirmă reputaţia unuia dintre cele mai importante festivaluri de film de animaţie din Europa, nu doar prin selecţia de filme de animaţie de calitate, ci şi prin prezenţa la festival a unor invitaţi speciali. Animatori consacraţi, reprezentanţi ai unor şcoli de animaţie renumite, ai unor studiouri multipremiate şi festivaluri internaţionale de profil celebre devin, în fiecare an, highlighturile programului Anim’est. La ediţia de anul acesta, ce va avea loc între 3 şi 12 octombrie, festivalul îl invită la Bucureşti pe Jacques-Rémy Girerd (celebrul regizor şi producător de filme de animaţie, fondator al legendarului studio de animaţie francez Folimage), pe Bill Plympton (supranumit regele animaţiei independente, este primul autor care a realizat un lungmetraj făcut în exclusivitate din desene de mînă) și pe Amid Amidi (editorul celebrului website specializat în animaţie, cartoonbrew.com).
Cea de-a noua ediţie se deschide pe 3 octombrie, cu producţia The Boxtrolls, cel mai recent film de animaţie stop-motion al renumitului studio american Laika, ce va fi proiectat în premieră, în Europa de Sud-Est, pentru publicul Anim’est.
La Bucureşti, publicul Anim’est va avea ocazia să vizioneze cele trei lungmetraje de animaţie semnate Jacques-Rémy Girerd şi produse de Folimage: La Prophétie des grenouilles/Profeţia broaştelor (2003), ce a atras peste un milion de spectatori în Franţa şi aprecierea industriei la nivel internaţional, Mia et le Migou/Mia şi Migou (2008), desemnat Cel mai bun lungmetraj de animaţie al anului 2009 de către Academia Europeană de Film, şi Tante Hilda!/Tanti Hilda! (2013), selectat anul acesta în competiţia oficială a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin.
Care sînt noutăţile Anim’est din acest an?
Pe lîngă filme, noutăţile sînt multe, dar să le luăm pe rînd. Am renunţat la Cinema Patria și am revenit la „Elvira Popescu“. Astfel că avem două locaţii super bine echipate cu o calitate a proiecţiilor excelentă. O a treia locaţie este Re: Animation Hub ‒ un spaţiu neconvenţional, pe care l-am amenajat special pentru festival pe Carol 53. Acolo se vor întîmpla multe dintre activităţile de anul acesta: prezentări, workshopuri, petreceri etc. O altă noutate este că am acordat mai mult spaţiu în program proiecţiilor pentru copii. Pentru că, în ultimii doi ani, am avut săli arhipline dimineaţa la Minimest, am hotărît să extindem programul acestora. Cele doua masterclassuri de la „Elvira Popescu“ (Bill Plympton şi Jacques-Rémy Girerd) sînt, la fel, o noutate a programului Anim’est de anul acesta și totodată un highlight. Creepy Animation Night se va ţine simultan în cele trei spaţii de desfăşurarea ale festivalului, vineri, 10 octombrie, începînd cu ora 22.00. Vor fi multe alte noutăţi pe care le veţi descoperi în locurile în care se desfăşoară evenimentele acestei ediţii.
Cum vă descurcaţi în acest an? Cine finanţează ediţia curentă? Ce buget aveţi alocat pentru festival?
Pînă acum se poate spune că nu stăm nici mai bine, nici mai rău decît în ceilalţi ani. Nu ne plîngem. Ne descurcăm. Avem în continuare sprijinul Uniunii Cineaştilor, al CNC-ului, al Ministerului Culturii, al Arcub, al ICR, cît şi al unor sponsori privaţi. Par mulţi, dar sumele alocate festivalului sînt mici. Avem noroc că sînt mulţi cei care au încredere în ceea ce facem. Bugetul alocat pentru ediţia din acest an este mai mic decît anul trecut, dar sperăm că asta nu se va vedea în organizarea festivalului.
Cum va fi competiţia naţională? Ai văzut scurtmetrajele românești? Cum sînt?
Competiţia naţională va fi destul de echilibrată, anul acesta neexistînd, ca în ceilalţi ani, un film care să iasă în faţă. E un pas înainte faţă de anul trecut şi faţă de acum doi ani, însă mai e mult pînă la un nivel la care chiar să putem vorbi despre animaţie românească.
Obişnuieşti să mergi la numeroase festivaluri. Bănuiesc ca vezi multe filme de animaţie, circuli suficient prin străinătate şi îţi faci multe relaţii în lumea animaţiei. Care este festivalul de animaţie care îţi place în mod special?
Într-adevăr, merg la festivaluri frecvent, nu numai la cele de animaţie, dar şi la cele de scurtmetraj. Îmi plac cel mai mult festivalurile mici, bine organizate, unde poţi interacţiona cu toată lumea, aşa cum se întîmplă la Anim’est. Bineînţeles, am fost şi la Stuttgart, la Annecy, unde, normal, îţi faci relaţii şi te întîlneşti cu multe personalităţi, dar atmosfera este una de business, mai sobră. Nu am un festival de animaţie preferat, însă am fost inspirat şi am relaţionat cel mai bine la ITFS Stuttgart, unde am fost şi membru al juriului anul trecut şi unde merg an de an.
La cîte festivaluri de animaţie participi anual? Și cîte filme de animaţie vizionezi pe an?
Merg cam o dată pe lună la cîte un festival. Dar depinde de perioadă. Se întîmplă să merg şi la două-trei pe lună, după care iau pauză două-trei luni. Nu am numărat niciodată filmele pe care le văd, pentru că nu am o normă de făcut. Văd filme din plăcere, încă, dar, normal, trebuie să văd aproape toate filmele care vin la Anim’est. În acest an au fost 1.300 de filme înscrise.
Comparativ cu filmele de anul trecut, cum sînt cele din acest an? Pe ce se pune accentul? Sînt mai multe producţii 3D, producţii independente? A crescut numărul producţiilor 2D?
Nu există nici o regulă în animaţie. Nu sînt trenduri neapărat. Accentul oricum se pune pe poveşti. N-ai poveste, poţi fi perfect în realizare, dar e în zadar. Toate producţiile proiectate la Anim’est, în competiţie, sînt independente și abordează diferite subiecte. De asemenea, selecţia Anim’est acoperă toate stilurile de animaţie. Diversitatea producţiilor a fost întotdeauna un element important, pot spune chiar un ingredient, în bucătăria selecţiei de la Anim’est.
Cum procedezi în privinţa selecţiei pentru Anim’est? Cum alegi filmele?
La Anim’est am ajutor, pe colegul meu Laurenţiu Brătan, care face mare parte din preselecţie. După ce rămîn jumate din filmele înscrise, încep să mă uit la ele și să le diger. Criterii sînt multe, însă apreciem originalitatea, scenariul, chimia dintre scenariu și stilul de animaţie etc. Bineînţeles că mai depinde și de starea de spirit din perioada respectivă.
De cînd te ocupi de Anim’est, ce oameni importanţi din lumea animaţiei ai cunoscut?
Am cunoscut majoritatea regizorilor de filme independente, începînd cu francezii Michel Ocelot, Jacques-Rémy Girerd, Stéphane Aubier, Vincent Patar, apoi Tomm Moore, Phil Mulloy, Juan Pablo Zaramella și terminînd cu Bill Plympton. Sînt doar cîteva nume. Poate cele mai sonore nume pe care le-am întîlnit au fost Matt Groening și David Silverman, părinţii serialului The Simpsons.
Ca director de festival, ai mai multe satisfacţii sau mai multe responsabilităţi?
Și una, şi alta, dar nimic nu egalează faptul că vezi sălile cinematografelor pline. Realizezi atunci că ceea ce faci are un sens şi lumea apreciază asta.
Vorbește-mi despre standul României la Festivalul de la Annecy. Ce feedback ai avut?
A fost un lucru pozitiv că am fost prezenţi acolo. A fost prima oară cînd România a participat la acest market. Acolo este locul unde trebuie să fii, dacă vrei să promovezi un studio sau un film. Multă lume nu știe că, în România, se fac scurtmetraje de animaţie. Normal, pe de o parte, căci datorită calităţii lor nu ajung prea des în festivaluri. Pe de altă parte, toată lumea ştie despre filmele de ficţiune de la noi, care tot iau premii şi, bineînţeles, despre Crulic, marele cîştigător de la Annecy, din 2012, dar despre scurtmetraje mai nimic.
Acum, cînd ai văzut multe în lumea animaţiei, te tentează să te implici în realizarea unui film de animaţie?
Da, este următorul pas. Deja am două proiecte în producţie. Veţi afla la timpul potrivit despre ele.
Revenind la Anim’est, ediţia din acest an se va ţine și la Chișinău? Aveţi finanţare pentru festivalul din Moldova?
Ediţia de la Chișinău, de anul ăsta va fi poate cea mai dinamică de pînă acum. Vom fi prezenţi acolo între 30 octombrie și 2 noiembrie. Bineînţeles, pentru a reanima Chișinăul. Avem finanţare de la CNC, dar şi de la ICR, iar anul acesta vom avea un focus pe Germania, în parteneriat cu Institutul Goethe. În Moldova, publicul este dornic de asemenea evenimente. Tinerii de acolo sînt foarte receptivi la orice este nou și, în acest context, Anim’est-ul are mare succes în rîndul acestora. De abia aștept aceasta nouă ediţie.
Ce invitaţi aveţi în acest an?
La Bucureşti vor veni cei doi granzi ai animaţiei, Jacques-Rémy Girerd și Bill Plympton, care vor împărtăși din experienţa lor tinerilor studenţi și pasionaţi de animaţie. De asemenea, Sarita Christensen, fondatoarea renumitului studio danez Copenhagen Bom – bay, care a produs atîtea filme de animaţie de succes, va fi prezentă la București pentru a vorbi despre studio și despre animaţia din Danemarca, anul acesta, Danemarca fiind și ţara invitată. Și în juriu găsim nume sonore ca Robert Morgan, un maestru al animaţiei horror, Christian Pfohl, un producător cu un renume în Franţa, care are la activ numeroase producţii premiate la marile festivaluri de scurtmetraj. Nu în ultimul rînd, Amid Amidi, editorul celebrului site specializat în animaţie – www.cartoonbrew.com.
Cum ai descrie Anim’est în cîteva cuvinte?
Mai mult decît un festival de film, Anim’est este o stare de spirit, un eveniment pentru care merită să ieși din casă şi să te bucuri. Pe scurt, Anim’est este un festival de film serios și simpatic.
Vorbește-mi despre noul spot Anim’est. Cine l-a realizat?
Noul spot Anim’est este o producţie inhouse făcută de workshopul nostru, Ani ma – tion Worksheep, bineînţeles, cu ajutorul celor trei coordonatori. Nu vă gîndiţi că totul a fost făcut în perioada celor trei săptămîni. S-a lucrat intens și după aceea, la postpro – ducţie, la sunet și la imagine, însă tot conceptul a fost gîndit în primăvară, în timpul workshopului. A fost un lucru extraordinar.
De ce oiţa este imaginea festivalului? De la ce a pornit? Cine a avut această idee?
În 2006, prietenul nostru, designerul Cristian Banu, ne-a prezentat mai multe propuneri de logo. Cea mai simpatică a fost oiţa, care se și lega de București, în sensul de legendă. După cum spune legenda, numele de București vine de la un cioban pe nume Bucur, care s-a așezat în aceste zone. Credem că, în prezent, Anim’est a devenit deja un simbol al Bucureștiului. Urechile reprezintă, evident, legătura cu animaţia.
Interviul a aparut si in revista Observator cultural
