După o perioadă de întrerupere cauzată de o boală a copilăriei care s-a abătut pe capul meu la o vârstă adultă, am reușit, în cele din urmă, să reiau producția la mult-așteptatul meu scurtmetraj de animație stop-motion despre dinți și prăjituri malefice. Din fericire, apucasem, înainte să pic bolnavă la pat, să închei filmările pentru prima jumătate a filmului, care se petrece în decorul-sufragerie. Să trecem, așadar, la următorii pași, pentru care echipa de colaboratori s-a îmbogățit cu doi noi recruți, Sara Helmy și Nikhil Sundaram, tot cineaști independenți, tot foști colegi de la masteratul din Londra.
Construirea celui de-al doilea decor
În secvența cu numărul doi, dintele care a devenit zombie în partea întâi ajunge într-un parc însorit unde amenință un alt dinte, dar e în cele din urmă înfrânt de un salvator înarmat cu pastă și perie de dinți. Pentru asta, aveam nevoie de încă două marionete-dinte și un decor nou. Nu cred că are rost să trecem din nou pas cu pas prin etapele de construire a noilor marionete- pentru că acum știam ce am de făcut, așa că am folosit același schelet din sârmă de aluminiu și corp din FIMO ca în cazul primului specimen.
Pentru decor, am pornit din nou de la o cutie de carton mare căreia i-am tăiat doi pereți și în care am lipit apoi plăci de spumă poliuretanică. De data asta, cum eram pățiți cu vopsitul de la prima încercare (care a făcut plăcile să se îndoaie), le-am tapetat cu hârtie colorată. Pe jos am pus o carpetă de iarbă și pietriș fals special concepută pentru proiecte de felul ăsta, al cărei singur dezavantaj s-a dovedit halul în care împrăștie verdeață și pietricele în toate direcțiile. În afară de cutie, în care mi se livrase noua cușcă a hamsterului meu, toate celelalte materiale le-am cumpărat de la magazinul local de resurse pentru artiști (Pullingers), și sunt convinsă că se găsesc produse asemănătoare sau echivalente în toate magazinele de profil.
Ca să avem un părculeț mai convingător, aveam nevoie de alte câteva detalii. Am obținut de pe eBay o băncuță pentru Barbie, disponibilă, evident, numai în roz-țipător. După ce am vopsit-o în negru și maro cu vopsea spray (a fost un proces destul de complicat, pentru care a trebuit să demontăm băncuța și apoi s-o asamblăm la loc), am fost foarte mulțumiți de rezultat. Am cumpărat un stâlp de iluminat foarte drăguț, în stil victorian, de la Dollhouse Emporium (o firmă care vinde mobile și alte accesorii pentru case de păpuși la scară mai mică decât cea în care lucram noi, totuși, cel mai mare stâlp al lor s-a dovedit suficient de înalt pentru noi). Întâmplător, becul se și aprinde, dar pentru asta trebuie să cumperi un transformator special. (Oricum, secvența mea se petrece la lumina zilei.) Cireașa de pe tort a fost un coș de gunoi asortat, fabricat din sticluța de plastic a unei mostre de șampon, tăiată în jumătate și decorată cu bețe de chibrit.
Efecte sonore
În timp ce scena a doua abia intra în pre-producție, cea dintâi a ajuns deja în post-producție, pentru că a venit momentul să ne gândim la sunet. Există, evident, varii baze de date cu efecte sonore pe care le puteți cumpăra- n-am de gând să intru în detalii pentru că producția de față se bazează pe principiul bugetului zero, sau, măcar, al economiei la maximum. Freesound e un site foarte bun (și uneori, providențial) pentru studenți și cineaști săraci: nu trebuie decât să vă faceți cont și puteți descărca gratis o gamă largă de efecte sonore de tot felul, înregistrate de alți utilizatori. În funcție de licența Creative Commons aleasă de autor, puteți folosi sunetele pentru proiecte comerciale sau personale, cu atribuirea autorului sau fără. În cazul de față, noi ne-am hotărât să înregistrăm propriile efecte sonore. Pentru o asemenea ispravă, recomand un recorder Zoom H4N, care ne-a fost tovarăș în multe situații asemănătoare la masteratul de film, deși acum n-am avut unul la îndemână (dar orice unealtă de înregistrat e bună la o adică).
Ne-am uitat la secvența la care lucram de mai multe ori și am făcut o listă cu sunetele necesare: mai întâi, „tonul camerei”, un sunet atmosferic de bază- apoi, pași, bătăi în ușă, foșnit de ziar și alte lucruri asemănătoare, plus efecte vocale nearticulate din partea celor două personaje, dintele și prăjitura. Vocea dintelui a fost Sara, care s-a achitat cu brio de sarcină, deși a avut oareșce dificultăți în a găsi glasul potrivit pentru dintele-zombie. Chiar, cum sună un zombie? Dar un zombie care e simultan și dinte? Am ascultat câteva mostre de voci de zombie înregistrate de alți cetățeni, dar nu prea ne-am lămurit, pentru că ideile lor treceau printr-o gamă largă de opțiuni, de la râgâieli la gâfâit și jeluit în gura mare. În calitate de prăjitură, eu m-am ocupat doar cu un scurt haț! și clămpănit din dinți.
Problema atunci când încerci să creezi efecte sonore pentru un film e, că sunetele cu care ne-a obișnuit industria de film sunt foarte diferite de sunetele pe care le face de fapt obiectul cu pricina. (Un exemplu clasic sunt zgomotele care se aud în filme într-o scenă cu bătăi- o palmă într-un film nu sună ca o palmă în realitate. Alt exemplu: împușcăturile). Pentru o animație, se adaugă încă un strat de dificultate: majoritatea lucrurilor pe care încerci să le ilustrezi sonor pur și simplu nu există în realitate, așa că trebuie să-ți pui imaginația la încercare. Cum sună pașii unui dinte uriaș? Marionetele noastre au picioare metalice, așa că am asortat sunete metalice păcănind cu unghiile în niște supe la conservă, de pildă. Per ansamblu, o ședință de înregistrat efecte sonore e din cale-afară de amuzantă, mult mai amuzantă decât filmarea în sine.
Oricum, cu chiu, cu vai, produsul final începe să se contureze. Cândva, într-o bună zi, acest filmuleț va fi gata. Când, nu știu încă-dar să sperăm că vom fi mai aproape în episodul următor.
-va urma-
Jurnal de producție stop-motion – episodul patru (FOTO)
Jurnal de producție stop-motion – episodul trei (FOTO)
Jurnal de producție stop-motion – episodul doi (FOTO)
Jurnal de producție stop-motion – episodul unu (FOTO și VIDEO)
