Amélie et la métaphysique des tubes / Micuța Amélie (Franța, 2025, regizat de Liane-Cho Han Jin Kuang și Maïlys Vallade), nominalizat la Premiile Oscar pentru cel mai bun film de animație, va fi difuzat în cinematografele din România din 23 ianuarie. Eu am avut ocazia să-l văd cu fiica mea în toamnă, la Animest.
Repet ce am spus în toamnă:
Micuța Amélie m-a emoționat. Este genul de film care te întoarce pe toate părțile, îți răscolește amintirile, te aruncă într-o zonă pe care o credeai uitată: ce gânduri aveai când erai mic.
Apropo, cine își mai aduce aminte de primele gânduri? 🙂
Filmul te duce înapoi în timp, te face să privești prin ochii personajului principal – exact cum vedeam lumea în primii ani de viață, înainte de grădiniță. E greu să-ți amintești, dar e frumos. Regizorii reușesc să te arunce într-un carusel de emoții, spunând o poveste plină de culoare.
Este o adaptare a memoriilor scriitoarei Amélie Nothomb, Metafizica Tuburilor. Este povestea unei fetițe belgiene născute în Japonia, care până la vârsta de 3 ani nu poate interacționa cu lumea din jur.
Și eu am vorbit târziu 🙂
Conform statisticilor, la nivel mondial, sunt zeci de milioane de copii care au întârzieri în vorbire sau limbaj.
Povestea e spusă din perspectiva micuței – iar această temă se regăsește și în literatură. În urmă cu câțiva ani, am citit un roman scris de un autor turc despre un băiat care a vorbit târziu.
Posibil ca Micuța Amélie să fie cel mai bun film de animație din acest an. Dacă ți-a plăcut franciza Inside Out de la Pixar, sigur îl vei îndrăgi.
„Amândouă (Liane-Cho Han Jin Kuang și Maïlys Vallade) si am trecut prin școala Gobelins, dar ne-am cunoscut pe platourile de filmare ale filmului Micul Prinț de Mark Osborne. În 2018, când ne-am regăsit din nou la filmările de la Calamity de Rémi Chayé, Liane-Cho mi-a oferit
cartea, a declarat Maïlys Vallade.” (sursa: caietul de presă al filmului de animație Micuța Amélie).
„Pentru acest film, ne-am dorit forme mai rotunjite, culori mai texturate cu efecte mai pastelate și să lucrăm și cu blururi de apropiere sau depărtare și transparență.” (Liane-Cho Han Jin Kuang)
Filmul a avut premiera internațională la Festivalul de film de la Cannes. Participarea ulterioară la Festivalul Internațional de Film de Animație de la Annecy a adus cu ea Premiul Publicului și o
nominalizare la Premiul Cristal. Palmaresul filmului mai include Premiul publicului la Festivalul
internațional de film de la San Sebastian și numeroase alte nominalizări.
„Așa cum copilăria timpurie înseamnă fascinația nesfârșită a noilor descoperiri, ea aduce și
pierderi bruște, tulburătoare. Micuța Amélie este plin de emoție în fiecare moment prețios al
acestei experiențe.” (Wall Street Journal)
„Este o animație sublimă, care cucerește pe deplin. Îl învăluie pe spectator, oferindu-i un înveliș
asemănător bulei în care trăiește Amélie în primii ei doi ani de viață.” (The Film Stage)
„Fără îndoială, unul dintre cele mai bune și mai emoționante filme de animație… un exemplu
remarcabil al potențialului acestui stil de a spune povești.” (Collider)
Filmul adoptă un stil de animație fără linii de contur, perpetuând o metodă comună dezvoltată în colaborare cu regizorul Rémi Chayé pe filmele anterioare. Pentru acest film, echipa a dorit forme mai rotunjite, culori mai texturate cu efecte mai pastelate și să lucreze cu blururi de apropiere sau depărtare și transparență. Culorile filmului evoluează pe parcursul poveștii: încep saturate și acide în primăvară, când Amélie atinge apogeul fericirii alături de Nishio-san, apoi se estompează treptat pentru a se apropia de un realism mai mare pe măsură ce Amélie crește și descoperă
pierderea.
