În sălile de cinema rulează cel de-al doilea film de animație stop-motion făcut vreodată în 3D, după Coraline. Este vorba despre lungmetrajul de animație ParaNorman regizat de Sam Fell şi Chris Butler, după scenariul original scris de acesta din urmă. Fell a mai regizat The Tale of Despereaux şi Flushed Away, iar Butler a fost supervizor de storyboard la Coraline şi artist de storyboard la Corpse Bride, al lui Tim Burton. Coraline și ParaNorman au fost realizate la renumitul studiou american Laika.
Producători sunt Arianne Sutner, producător al animaţiei din The Life Aquatic with Steve Zissou şi preşedintele şi CEO al studioului LAIKA, Travis Knight. Supervizor al efectelor vizuale este Brian Van’t Hul (King Kong, Coraline), laureat cu Oscar, Nelson Lowry (Fantastic Mr. Fox, Tim Burton’s Corpse Bride), laureat cu Emmy, este scenograf, iar director de imagine este Tristan Oliver (Fantastic Mr. Fox, the Academy Award-winning Wallace & Gromit in The Curse of the Were-Rabbit).
Să nu faceți greșeala să duceți copilul la ParaNorman. Îmi aduc aminte că în urmă cu trei ani am văzut părinți cu copii, prezenți în sala de cinema la Coraline. Majoritatea spectatorilor nu știau că filmul de animație are scene horror.
În ParaNorman, personajul principal, băiatul Norman, încearcă să salveze orașul de zombie, distrugînd un blestem din strămoși, cu ajutorul puterii sale paranormale de a vorbi cu morții. Personajele din film sunt bine construite. Scenariul este bine scris, iar regia semnată de Sam Fell şi Chris Butle este de nota 10.
În ParaNorman aveți parte de acțiune, suspans și scene horror. Mesajul filmului este despre acceptarea în societate.
ParaNorman este primul film de animaţie stop-motion care foloseşte imprimante 3D color pentru a crea feţe de rezervă pentru păpuşile folosite în film. Au fost imprimate peste 31.000 de părţi faciale.
Echipa de realizatori a folosit feţe de rezervă pentru păpuşi cu scopul de a avea o gamă mult mai vastă de expresii faciale pentru fiecare personaj. Pentru fiecare cadru a fost nevoie de multe feţe; de exemplu, pentru un cadru care a durat doar 27 de secunde pe ecran s-au folosit peste 250 de feţe numai pentru un singur personaj.
Pentru feţele de rezervă, dar şi pentru alte componente şi părţi de recuzită au lucrat 45 de animatori şi modelatori membri ai departamentului de Prototipare Rapidă din cadrul studioului LAIKA.
Feţele de rezervă create cu ajutorul PR necesită un proces în 10 paşi de-a lungul a 5-6 ore de curăţare şi făţuire din momentul în care sunt printate până la momentul când sunt gata de prim plan.
Pentru ParaNorman au fost folosite 4 imprimante color 3D pentru un total de 527 de zile. Cele mai speciale feţe de personaje folosite într-un singur cadru din ParaNorman au apărut într-o secvenţă dinspre finalul filmului, care a avut durata de 42,7 secunde şi a cuprins 1024 de cadre, fiind nevoie de mai mult de o lună pentru a fi terminată. O singură papuşă a necesitat cel puţin 3-4 luni pentru a fi realizată, fără a include aici desenele şi timpul de testare. A fost nevoie de 60 de păpuşari pentru a crea 178 de păpuşi individuale pentru cele 61 de personaje din ParaNorman… Graţie feţelor de rezervă create cu imprimanta color 3D, Norman a avut aproximativ 8800 de feţe, cu o serie de sprâncene şi guri diferite. Fiind un personaj cu 8800 de feţe, asta a însemnat ca putea avea aproximativ 1,5 milioane de expresii faciale. A fost nevoie de 18 tâmplari, 18 confecţioneri de modele, 12 vopsitori de scenă şi 10 decoratori pentru a crea peisajele şi fundalurile din film. Echipa departamentului artistic, formată din 93 de artişti, a folosit peste 1800 de kilograme de silicon pentru confecţionarea recuzitei şi a decorurilor.
Cu ParaNorman s-a încercat o abordare nouă a animaţiei, care să aibă un aspect mai puţin teatral şi mai mult cinematografic. S-au făcut multe lucruri care nu se fac în animaţia stop-motion: scene de mulţimi cu figuranţi, urmăriri, dialog care se întrepătrund, prim-planuri.
ParaNorman este filmul de animaţie 3D care a necesitat cel mai mare efort de producţie din istoria cinematografiei, şi doar al treilea film de animaţie stop-motion realizat în tehnică 3D stereoscopică, după Coraline (2009), produs tot de LAIKA şi The Pirates! (2012), produs de Aardman.
Primul film de animaţie stop-motion este scurtmetrajul din 1898, The Humpty Dumpty Circus, în care britanicii Albert E. Smith şi James Stuart Blackton, emigraţi în Statele Unite, au folosit această tehnică de pionierat pentru a aduce la viaţă un circ cu animale şi acrobaţi de jucărie.
Cronica de film a fost publicata in revista Observator cultural
