Sub un baobab, un bătrân spune copiilor adunaţi în jurul său povestea prieteniei dintre Maki, un baiat de 10 ani, şi Zarafa, o girafă orfană.
Aşa începe prima animaţie a lui Rémi Bezançon (n. 1971), cunoscut mai ales pentru filme precum „Ma vie en l’air” (2005, primul său lungmetraj) sau „Le premier jour du reste de ta vie” (2008, marele său succes), care a avut 9 nominalizări César, dintre care 3 câştigate. După filmul „Un hereux événement” (2011), Bezançon pătrunde în lumea animaţiei cu „Zarafa” (2012), nominalizat la Premiile César pentru cel mai bun film de animaţie.
Filmul este bazat pe un eveniment istoric care ilustrează momentul în care paşa Egiptului, Muhammad Ali, decide să ofere regelui Franţei, Carol X, o girafă. Era anul 1827 şi pentru prima dată o girafă vie era văzută în Franţa.
Înainte de a ajunge la firul povestirii noastre vă propun o scurtă incursiune în mica istorie, care a avut ca personaj principal girafa, acest animal ciudat, cu gâtul lung, o adevărată curiozitate pentru occidentali.
În anul 46 î.C., Iuliu Cezar a adus din Egipt la Roma o girafă, pentru a participa la bătăile desfăşurate între animale, spre delectarea publicului. După căderea Imperiului Roman, au trecut aproximativ 1.000 de ani până când o nouă girafă şi-a făcut prezenţa în Europa. În secolul al XIII-lea, Frederick II al Sfântului Imperiu Roman, respectiv Alfonso X cel Înţelept al Castiliei, primesc cadou câte o girafă din partea Egiptului. Mai târziu, în 1486, Lorenzo de Medici primeşte şi el o girafă, întreaga Florenţă devenind centrul unei girafomanii. În 1821, izbucneşte conflictul politic dintre Europa şi Imperiul Otoman, context în care, la 1826, Egiptul decide oferirea unui cadou diplomatic Franţei. În 1827, după lungul drum parcurs, girafa este prezentată regelui Franţei, la castelul său din Saint-Cloud, reşedinţa sa de vară, pe care o întâmpină cu un pumn de petale de trandafir. După această întâlnire, girafa – sub numele de Zarafa [denumirea arabă pentru girafă] este instalată în Ménagerie du Jardin du Roi (azi Ménagerie du Jardin des Plantes), grădina zoologică. În vara aceluiaşi an, Zarafa a atras 600.000 de vizitatori, inspirând artişti, poeţi, cofetari, brutari şi mulţi alţii, inclusiv creatori de modă. Această Zarafomanie a durat aproximativ 3 ani, iar finalul a coincis cu sfârşitul domniei lui Carol X, 1830. Zarafa „naturalizată” se află astăzi expusă în Muzeul de Istorie Naturală La Rochelle, donată fiind de Muzeul Naţional de Istorie Naturală al Franţei în 1931.
Filmul lui Bezançon, realizat în colaborare cu Jean-Christophe Lie, un regizor la început de drum, prezintă parcursul fantastic al girafei din Egipt până în Franţa, un drum deloc uşor şi plin de peripeţii, cu piraţi şi baloane zburătoare, în stil jules vernian, abordând, în acelaşi timp, şi problema sclaviei. Animaţia realizată folosind tehnicile tradiţionale, se remarcă prin stilul grafic lejer, fără efecte speciale. Principala preocupare a regizorului o reprezintă analiza relaţiilor interumane şi explorarea stărilor emoţionale.
Filmul a avut şi partea lui de critică negativă, mai ales asupra faptului că ar fi distorsionat faptele istorice. Drept urmare, Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Franţa (MNHN) a organizat în prima jumătate a anului 2012 o expoziţie dedicată „adevăratei istorii a Zarafei”.
Filmul rulează în prezent şi pe marile ecrane din România, fiind un film destinat mai mult copiilor.
