Belean Carmen este absolventa a Universitatii de Arta si Design din Cluj-Napoca, sectia pictura, de unde a obtinut doctoratul in anul 2015.
Regia filmului Loving Vincent este semnata de Dorota Kobiela si Hugh Welchman. Avand la baza viata si moartea stranie a unuia din cei mai apreciati artisti moderni, filmul a obtinut, printre altele, Premiul Publicului la Festivalul de la Annecy, anul acesta. Loving Vincent aduce pe ecran universul vizual atat de caracteristic al artistului, lucrari care au devenit icon-uri ale artei moderne si care au schimbat fata artei. Filmul a presupus un efort considerabil. Initial, s-au realizat filmari reale, cu actori, apoi fiecare din cele 62.450 de cadre a fost pictat manual in ulei. Ulterior, animatia a fost realizata in rotoscopie, produsul final fiind o imbinare intre filmari live-action si pictura. La film au lucrat 125 de pictori din lumea intreaga, in studiouri situate in Polonia si Grecia. Filmarile au avut loc in studiouri din Londra si Wroclaw. Timp de un an, echipa de pictori si animatori au reconstituit opera lui Van Gogh in forma cinematografica. Cu un astfel de efort creativ si o asemenea desfasurare de forte, Loving Vincent e unul din cele mai asteptate filme de animatie ale acestui deceniu.
Pictez de la varsta de 10 ani, iar in domeniul filmului de animatie, Loving Vincent a fost prima mea experienta. In ultimii 8 ani, cariera mea profesionala s-a impartit intre Cluj-Napoca si Atena, unde am lucrat pentru 4 ani intr-un atelier de pictura iar apoi am avut o bursa de cercetare 1 an in cadrul doctoratului, la Athens School of Fine Arts.
Despre conditile de participare la realizarea productiei cinematografice
In Atena, in anul 2015, am gasit anuntul pentru participare la film, si am aplicat pentru testare. Echipa din Polonia lucrase deja de cativa ani, cand au decis sa extinda numarul pictorilor animatori, deoarece ramasese un procent destul de mare din film inca neterminat. Procesul de selectie a fost foarte dur, din 120 de pictori din Atena, au selectat in final 20. Testele au durat initial 3 zile, in care in primele 2 zile am avut de realizat un portret (Armand Roulin) in culori de ulei in stilul lui Vincent, iar in ultima zi a trebuit sa il animam, adica pictura a inceput sa se miste incet, lucru care a reprezentat o noutate pentru majoritatea celor care am aplicat. Dupa aceasta testare initiala, a urmat perioada de training care a durat 3 saptamani, a cate 7 zile pe saptamana si pana in 8-9 ore pe zi. Trainingul a constat initial in reproducerea unui portret The Postman Joseph Roulin (1888). Atentia a fost pusa pe potrivirea exacta a culorilor, datorita sistemului prin care la fiecare tusa faceam o fotografie pe care o comparam cu tusa care corespundea originalului. Deci fiecare ton, fiecare grosime, latime, directie si consistenta a fiecarei tuse trebuiau comparate cu exact aceleasi tuse de pe fotografia dupa lucrarea originala a lui Vincent. O dificultate particuara a fost potrivirea tonurilor fundalului din acest tablou, care contine anumite variatii de verde pe care toate combinatiile posibile de verde, galben sau albastru pe care le-am putut mixa pe paleta nu se potriveau cu luminozitatea creata de Vincent in lucrarea sa. (Probabil si datorita pigmentilor pe care companiile de culori le foloseau in anii 1800 si care astazi nu se mai intrebuinteaza).
A doua etapa a testului a constat in copierea lucrarii Biserica din Auvers 1890, care a avut aceleasi cerinte de potrivire a tuselor si tonurilor, insa in plus, a trebuit sa adaptam marginile lucrarii deoarece aceasta este compusa usor pe vertcala, la formatul standard landscape pe care am lucrat toate cadrele in film, iar acest lucru a implicat “inventarea” unor elemente compozitionale care sa se potriveasca peisajului din imagine. Aeasta a fost o parte creativa, in care fiecare dintre noi a testat in ce masura poate crea ceva in stilul lui Vincent, care sa fie integrat perfect in lucrarea originala.
Cea de a treia parte a training-ului a constat in animarea unui prsonaj care la randul lui a trebuit initial pictat in concordanta cu imaginea de referenta si care a fost inspirat din lucrarea Peasant woman against a background of wheat din 1890.
Carmen a lucrat la fiecare secventa luni intregi
Dupa aceste trei saptamani de training intensiv, am fost anuntata ca am trecut cu bine procesul de selectie, si am optat pentru a merge o vreme in Polonia, la Gdansk, pentru a incepe lucru cu echipa de acolo (in jur de 100 de pictori). Dupa o luna de lucru, m-am intors in Grecia unde am stat pana la sfarsitul lunii noiembrie 2016, cand s-a incheiat productia in Grecia.
Despre procesul de realizare a filmului de animatie
Munca a fost foarte intensiva, lucram la fiecare secventa cateodata luni intregi. Initial aveam un dreptunghi alb, pe care incepeam prin a crea intreg peisajul si personajul, constant comparand fiecare tusa si culoare cu imaginile de referenta care adesea erau fotografii dupa lucrari originale a lui Vincent. Apoi fotografia cu lucrarea creata era trimisa la regizoarea din Polonia, care isi dadea acceptul pentru a continua. Foarte adesea, primeam indicatii sa schimbam o mica tusa, sa adaugam pasta intr-un anumit loc, sau sa ajustam cate un ton. Aceasta etapa dura cam 2-3 zile, dupa care incepeam animatia. Eram atenta ca fiecare tusa sa fie “miscata” in armonie cu imaginea initiala, deci daca spre exemplu intr-o secventa aveam un personaj care intra in cadru si apoi, la sfarsitul secventei urma sa iasa din cadru, trebuia sa fiu extrem de atenta nu doar in a misca armonios fiecare element al hainelor si a expresiei personajului in acord cu cadrul initial, dar si tot ceea ce era in jurul personajului, ca atunci cand el trece de anumite elemente, ele trebuiau sa ramana ca si in cadrul intial ( pe care il stersesem). Si asa, stergeam mereu urmand miscarea personajul uisi adaugam partea de fundal. La finanul fiecarei zile de lucru, trimiteam in Polonia ceea ce lucrasem, iar regizoarea ne trimitea ziua urmatoare indicatii pentru a continua.
Sistemul pe care lucram se numeste (Painting-animation-work-station) sau PAWS. Este un sistem compus din masa de lucru, lampi de iluminat, proiector, calculator cu sistemul dragonframe, si tot ceea ce ne ajuta sa avem acces la cat mai multe referente.
Insa toate aceste eforturi si aceasta pedanterie isi aveau rostul pentru ca proiectul era extrem de atragator pentru mine. Cred ca orice pictor este atras de ideea de a vedea lucrarile sale cum prind viata. De aceea, in intreaga experienta nu a contat in mod particular creativitatea personala (care de altfel era prezenta deoarece fiecare dintre noi preferam anumite tipuri de secvente care ni se potriveau mai mult, pe care le interpretam si lucram in stiluri usor personale) cat entuziasmul de a lucra in acest mod foarte provocator. De aceea cred ca in ceea ce priveste diminuarea laturii creative, acest film este un exemplu bun in care s-a pastrat intr-o foarte mare masura creativitatea. De altfel, atunci cand am vazut filmul in varianta finala, eu si colegii mei am observat cum se simt sutele de ore de lucru, cu reveniri, cu mici interpretari personale si cu tot efortul colosal care a intrat in crearea lui.
Pictorii mei preferati sunt toti aceea care au ceva ce face ca lucrarile lor sa nu se conformeze ecuatiei 1+1= 2, care fac ca 1+1 sa egaleze 3, 4 sau chiar 5. Vincent van Gogh este printre primii, daca nu din alt motiv, doar prin calitatea mistica si lumina imposibila pe care o au lucrarile sale, lumina pe care nu o reda nici un alt pictor la voltajul pe care o reda el.
Ce inseamna pictura pentru Carmen?
Iar la intrebarea ce inseamna pentru mine pictura, aceasta ecuatie care egaleza altceva decat suma partilor, face cu siguranta parte din raspuns. Am pictat ani buni portrete doar dupa natural, in incercarea de a surprinde experienta mea cu modelul, prezenta sa, in lucrarile mele. In ceea ce fac acum, caut aceasta trecere de la ceea ce vad la acel altceva, iar seria pe care o pregatesc si pe care o voi expune in viitorul apropiat are si alte implicatii, social-ecologice sa spun asa.
„Imi place animatia facuta de mana”
Animatia, pe de alta parte, pot sa zic ca dupa experienta pe care am avut-o la film devine tot mai atragatoare ca limbaj plastic. Imi place animatia facuta de mana, in care se vad mici imperfectiuni, in care exista o patina de eroare umana, eraore in sensul de interventie, de lipsa de “perfectiune.” Imi plac multe filme de animatie, dar raman atrasa de productile clasice, care sunt inca legate de desenul manual, cele create de Winsor McCay spre exemplu, Sylvain Chomet sau Gopo.
