Recomand scurtmetrajul Georgianei Vaduva – Elpis. Cel mai sensibil film vazut in ultima vreme.
„Totul a inceput de la mitul Cutiei Pandorei, unde zeii si-au pus toate relele, cruzimea, aroganta, suferinta, gelozia, lacomia, ura, bolile, tristetea, teama, tot ce era rau – pentru a se razbuna pe oameni pentruca au furat focul sacru. Doar Atena zeita intelepciunii a depus speranta. Speranța a fost si singurul lucru ce a ramas pe fundul cutiei in momentul cand aceasta a fost deschisa si rapid inchisa de teama sa nu mai iasa. Speranta ramane in cutie.
In animație este vorba de om care este reprezentat de fata, si speranta care e aratata prin fluture. Fluturele e alb si straluceste pentru ca simbolizeaza puritatea si binele. Omul cunoscand doar ce e rau pe pamant, la intalnirea cu speranta nu stie cum sa reactioneze, ce e asta, si se sperie, incearca sa-l prinda, sa inteleaga, dar esueaza si se simte din nou cuprins de toate temerile ce deja le cunostea. Dar a simtit cum acel fluture alb trebuie sa fie mai mult, si atunci incearca cumva sa creeze totusi o armonie (dansul din animatie) pentru ca a stiut ca acea lumina e ceva ce ar avea nevoie in viata. La final, devin una si aceasi persoana, omul isi regaseste speranta”(Georgiana Vaduva)
