Timp de o săptămînă, Bucureștiul a redevenit capitala animaţiei pentru Europa Centrală și de Est datorită Anim’est-ului. Jacques-Rémy Girerd (celebrul regizor şi producător de filme de animaţie, fondator al legendarului studio de animaţie francez Folimage), Bill Plympton (supranumit regele animaţiei independente, este primul autor care a realizat un lungmetraj făcut în exclusivitate din desene de mînă), Amid Amidi (redactorul-șef al celebrului website american specializat în animaţie, cartoonbrew. com) și alte personalităţi importante din lumea animaţiei s-au aflat la București.
Ediţia din acest an a Anim’est-ului a reușit să acopere toate stilurile şi tehnicile de animaţie. „Diversitatea a fost, la ediţia de anul acesta, cuvîntul-cheie al selecţiei, atît din punct de vedere tehnic, cît şi al poveştilor“, a declarat Mihai Mitrică, directorul festivalului.
Am remarcat multe filme de animaţie interesante. Pentru început voi vorbi despre scurtmetrajul de animaţie Pui de somn/ Baby Nap, în regia lui Paul Mureşan, cîștigătorul Premiului pentru Cel mai bun film românesc la Anim’est. În urmă cu o lună, animaţia lui Paul Mureșan a primit Premiul pentru Cel mai bun film de animaţie la Festivalul Filmul de Piatră. Paul a învăţat să realizeze animaţii la Universitatea Hochschule der Bildenden Künste Saar din Saarbrücken, Germania. În patru luni de Erasmus, tînărul artist a realizat cîteva scurtmetraje de animaţie, precum Desen animat, 2 păduri, Slobod și Ușor poate oricine.
“Desen animat”
„2 paduri”
„Slobod”
„Usor poate oricine”
Povestea unei tari mici dintr-o tara mai mare, construita de voluntari si devenita „tara copiilor care vor sa schimbe ceva”.
Vocea: Marcel Iures
Muzica: Ada Milea
Sunetul: Andrei Dascalescu
Fotografii: Cosmin Bumbut
O poveste Tasuleasa Social.
Trebuie să recunosc că m-a impresionat scurtmetrajul Pui de somn/ Baby Nap. Este un „Inception“ în variantă mioritică – animaţie 2D, cu o durată de 6 minute. „La Pui de somn am lucrat 4 luni, cu cîteva pauze, în care mă ocupam de alte proiecte de desen ca să-mi susţin familia. Scurtmetrajul a mîncat multe resurse, dar a și recompensat foarte mult. Sînt 8.000 de desene care acum stau pe dulap, într-o cutie de papuci. Animaţia a fost realizată după o perioadă cu somn turbulent. Era o furtună de vise, cu o groază de întîmplări care nu mă lăsau să dorm, și după ce am început să le animez deveneam din ce în ce mai relaxat“, a afirmat Paul Mureșan.
Toată animaţia lui este o cascadă vizuală – o sesiune de vise, bine transpuse cinematografic. În prezent, Paul lucrează împreună cu animatorul Liviu Pop la două scurtmetraje de animaţie: Mama, Tata, trebuie să vă spun ceva… şi Vinete. „Am caiete pline de povești și mîzgălituri pe care vreau să le văd mișcînd“.
Tînărul regizor de animaţie nu se vede realizînd lungmetraje de animaţie în România. „Am impresia că, pentru un lungmetraj cum am în cap, e nevoie de o armată, iar recrutarea, din cîte văd, se face foarte lent. Deocamdată sîntem puţini.“
„Anim’est-ul m-a solicitat foarte tare și asta chiar în ajunul unui proiect destul de ambiţios la care lucrăm acum. Am tras o «supradoză» de scurtmetraje. Îmi plac mult scurtmetrajele. Sînt ca un espresso. Au fost cîteva după care aplaudam ca un baterist. Absolut incredibile! Printre ele se numără The Pride of Strathmoor a lui Einar Baldvin, Mrs. KABAGOdZILLA de Moe Koyano, tot „«arsenalul» lui Robert Morgen… Și Minimestul a venit cu o surpriză plină de emoţie pentru mine, cu Le Vélo de l’éléphant de Olesya Shuchukina, iar școala La Pou – driere a adus Le Sans du toucher de Jean- Charles Mbotti Malolo, cu care ne-a împușcat în inimă datorită tandreţii şi simplităţii filmului. Master class-urile de la Anim’est erau niște lecţii de viaţă, deci puteau fi vizitate de oricine pentru că oamenii aceştia mișto, foarte deschişi şi însetaţi de întrebări, povesteau despre viaţa lor. Plympton – foarte direct, Lana Tankosa – ultra simpatică, Robert Morgan – foarte senin și în mare contrast cu atmosfera din animaţiile lui, Jacques-Remy Girerd – foarte atent şi elegant, iar cu toţii foarte dezgheţaţi.
Am apucat să pun multe întrebări şi seara la petreceri am apucat să le cînt cîte ceva. Cu acest prilej au apărut cîteva oferte de colaborare și am fost invitat la cîteva festivaluri de film și animaţie“, precizează Paul Mureșan.
Bill Plympton, prezent la Bucureşti, a explicat cum creează independent animaţii din care face și profit. Anim’est i-a dedicat o retrospectivă, ocazie cu care americanul a adus la București toate filmele lui, inclusiv ultima producţie realizată de el – Cheatin, lungmetraj de animaţie compus din 40.000 de schiţe desenate de mînă, pornit de la o relaţie pe care a avut-o cu 15 ani în urmă.
Iar Jacques-Rémy Girerd a vorbit despre activitatea studioului Folimage. Cu acest prilej, Girerd a prezentat noul film de animaţie semnat de el, Tante Hilda! – lungmetraj cu mesaj ecologic despre organismele modificate genetic (OMG) și despre efectele pe care culturile comerciale cu astfel de plante le pot avea asupra echilibrului natural.
Vizual, Tante Hilda! este impresionant. Mi-a plăcut producţia braziliană O Menino et o Mundo/The boy and the World/ Băiatul şi lumea, premiată la Anim’est pentru Cel mai bun lungmetraj de animaţie. Este o desfătare vizuală cîştigătoare a Premiului Cristal la Annecy (cea mai importantă distincţie europeană pentru un film de animaţie), anul acesta, şi propunerea Braziliei la Oscar. În regia lui Alê Abreu, filmul prezintă capcanele lumii moderne prin prisma călătoriei pline de aventuri a unui băieţel în căutarea tatălui său. Minimalist, colorat, fără dialoguri, dar cu o muzică foarte bună, O Menino et o Mundo/The boy and the World/ Băiatul şi lumea reuşeşte să cucerească publicul, încercînd să readucă în atenţia publicului problemele societăţii, precum sărăcia, distrugerea naturii etc. Băieţelul din O Menino et o Mundo este un Oblio contemporan, bine ancorat în realitatea braziliană.
Surpriza festivalului – The Boxtrolls/ Boxtroli –, cel mai recent lungmetraj de animaţie stop-motion al renumitului studio american Laika, a fost proiectat, în premieră în Europa de Sud-Est, pentru publicul Anim’est, cu sprijinul distribuitorului Ro Image. La sfîrșitul lunii octombrie, va rula în sălile de cinema din toată ţara.
Sîmbătă seară, cînd toată lumea se uita la meciul de fotbal România-Ungaria, sala de cinema Studio era arhiplină la proiecţia E oare fericit omul care este înalt? Conversaţie animată cu Noam Chomsky/ Is the Man Who Is Tall Happy? An animated conversation with Noam Chomsky. Este un proiect sociologic interesant. Michel Gondry ilustrează teoriile lui Noam Chomsky într-un documentar de animaţie, realizat pe baza unei serii de interviuri cu celebrul lingvist și filozof american, și în care imaginaţia și creativitatea lui Gondry sînt puse în slujba rigorii intelectuale a lui Chomsky. Memoria, logica, cunoștinţele ştiinţifice şi istorice ale lui Chomsky se dovedesc covîrşitoare, dar ne sînt deslușite cu ajutorul desenelor, deopotrivă naive şi complexe, ale lui Gondry. Trebuie să-l revăd pentru a înţelege cu adevărat acest experiment sociologic. Sînt multe de spus despre proiecţile și evenimentele ediţiei din acest an a Anim’est-ului.
În mare parte, Anim’est-ul a fost aglomerat – multe animaţii noi, multe personalităţi importante prezente la București și… mulţi spectatori. A fost o adevărată sărbătoare a animaţiei – a șaptea artă bis.
Lista cu cistigatorii Anim’est 2014 aici.
Articolul a aparut si in revista Observator cultural
