Joi dimineață, Academia Americană de Film a anunțat în sfârșit nominalizările pentru cea de-a 85-a ediție a premiilor Oscar, care va avea loc pe 24 februarie. Nominalizările pentru cel mai bun film și cea mai bună regie, precum și pentru actori, vor fi discutate și răs-discutate, dar noi nu de asta suntem aici, ci ca să vorbim, ca iubitori de animație ce ne găsim, despre una dintre cele mai puțin discutate categorii: Cel mai bun lungmetraj de animație.
Așadar, cele cinci filme nominalizate sunt:
– Brave (regia: Mark Andrews, Brenda Chapman, Steve Purcell; tehnica: CGI/3D; Pixar/Disney);
– Frankenweenie (regia: Tim Burton; tehnica: stop-motion cu marionete; Disney);
– ParaNorman (regia: Chris Butler, Sam Fell; tehnica: stop-motion cu marionete; Laika);
– The Pirates! Band of Misfits (regia: Peter Lord, Jeff Newitt; tehnica: stop-motion cu plastilină; Aardman) și
– Wreck-it Ralph (regia: Rich Moore; tehnica: CGI/3D; Disney).
Bun, deci astea sunt faptele, despre care orice jurnalist care se respectă știe că sunt sacre. Comentariile, în schimb, sunt libere, iar ale mele personal sună cam așa:
2012 a fost un an bun pentru animație.
Dacă în alți ani, Academia nici măcar n-a găsit cu ce să umple cele cinci locuri eligibile, sau a fost nevoită să nominalizeze filme mediocre și sub-mediocre precum „Shark Tales” sau „Cars” (ca să nu mai vorbim de momentul de tristă amintire 2006, în care a câștigat „Happy Feet”), anul ăsta oricare dintre filmele nominalizate ar fi un câștigător merituos. Academia are de ales între cinci filme de calitate. Mi se pare o nedreptate neincluderea pe listă a „Pisicii Rabinului/Le Chat du Rabin” (producție franțuzească 2011, dar eligibilă abia acum), un film excelent, mult mai inteligent și mai inventiv decât cele care concurează la Oscar, dar născut cu handicapul de a fi 2D și vorbit în franceză. Totuși, mi-ar fi greu să spun care dintre nominalizate ar fi trebuit omis ca să-i facă loc. Studiourile Dreamworks și-ar fi dorit, probabil, mai mult pentru „Rise of the Guardians”, lansat strategic de sărbători, în perioada supranumită „momeală pentru Oscaruri”, dar Academia nu a mușcat momeala și s-a orientat spre filme superioare calitativ.
Clubul animatorilor cu șanse la Oscaruri e unul închis
În industria animației, competiția între studiouri e mai proeminentă decât cea individuală între regizori și scenariști, iar în cazul Oscarurilor, e clar că avem de-a face cu o situație similară unui club pentru gentlemeni bogați unde nu poți pătrunde dacă nu ești invitat. Niciunul dintre studiourile nominalizate pentru 2013 nu e la prima întâlnire cu Oscarurile: Laika au mai fost nominalizați pentru Coraline, Aardman au câștigat în 2006 pentru Wallace and Gromit: Curse of the WereRabbit, iar celelalte două concurente, multipremiatele Disney și Pixar, nu mai au nevoie de nici o prezentare. Cu trei filme în cursă, studiourile Disney par să se apropie din nou de dominația categorică pe care au avut-o asupra animației americane în vremurile lor de aur.
În categoriile live-action, filmul independent „Beasts of the Southern Wild” a obținut patru nominalizări, semn că Academia mai aruncă un ochi și înspre producții indie când e vorba de „filme serioase”, dar animația independentă e în mod constant marginalizată. În anul 2008, de pildă, în care două lungmetraje animate independente de foarte bună calitate au făcut înconjurul festivalurilor, „Idiots and Angels” al lui Bill Plympton și „Sita sings the Blues” al Ninei Paley, Oscarurile au considerat că au de ales numai între WALL-E (Pixar), Bolt (Disney) și Kung-Fu Panda (Dreamworks). Și e vorba de filme americane – pentru cele din alte țări deja nici n-are rost să sperăm. Minunatul „Mary și Max” al australianului Adam Elliott n-a fost nominalizat în 2009. Japonia produce multe anime-uri bune, dar numai cele ale lui Hayao Miyazaki au șanse la Oscaruri (Satoshi Kon, al cărui „Paprika” a fost considerat de mulți punctul de inspirație pentru „Inception”, a murit fără ca Academia Americană să-l remarce vreodată). Țări europene ca Franța și Cehia oferă în mod curent animații interesante. Deși în alți ani s-a mai strecurat printre candidate și câte un film independent, străin sau cu buget redus, 2013 e numai al jucătorilor mari.
Situația nu e mai încurajatoare nici dacă ne-ar interesa diversitatea în conținut. Toate filmele nominalizate sunt în primul rând filme pentru copii. Toate cele cinci povești urmează tiparul previzibil al eroului inadaptat (stereotipul outsiderului/”fish out of water”, cum zic ei), care apoi reușește să obțină însă ce-și dorește și să fie acceptat de cei din jur. “Brave” e singurul film cu un personaj principal feminin. Protagoniștii tuturor celor cinci filme sunt albi și anglofoni. În ce privește aspectele tehnice, anul ăsta avem printre nominalizate trei filme stop-motion, dar nici unul 2D. În SUA, animația 2D pare să se fi mutat definitiv din cinematografe în producții de televiziune (de altfel, gazda galei Oscarurilor de anul acesta va fi Seth MacFarlane, creatorul sitcomului animat Family Guy).
Cine va câștiga?
De obicei, studiourile Pixar sunt premiante din oficiu în orice an în care au scos un film (cu excepția lui Cars și Cars 2, filme de slabă calitate). Așadar „Brave” ar fi în mod normal pariul cel mai sigur. Recenziile pentru „Brave” nu au fost însă dintre cele mai elogioase, și, în plus, nu e exclus ca povestea unei tinere rebele care respinge căsătoria să nu fie chiar primită cu urale (ba chiar cu oareșce misoginism) de membrii academiei, în majoritate bărbați vârstnici și conservatori. Așadar, prin eliminare: „Frankenweenie” și „ParaNorman”, care au moartea ca temă principală, sunt prea „întunecate” pentru gusturile Oscarurilor, iar Pirații de la Aardman sunt prea … englezi (un amănunt ridicol: unele dintre personajele din acest film au fost re-dublate de actori americani atunci când filmul a fost distribuit în America, deși în original vorbeau, bineînțeles, tot în engleză). Eu aș ghici că „Wreck-it Ralph” va fi câștigătorul.
Cine ar merita să câștige?
Deși Pixar sunt premiați peste măsură și de obicei îi găsesc supra-apreciați, anul ăsta, culmea, m-ar bucura o victorie pentru Brave, un film care personal mi-a plăcut mult. Premiul meu pentru cel mai bun lungmetraj de animație al anului ar merge însă, așa cum am mai spus, la Le chat du Rabin, care a fost pe lista scurtă, dar nu s-a calificat printre cele cinci nominalizate finale, un film despre religii și culturi diferite care conviețuiesc pașnic, dar în care, din păcate, nimeni nu se dă în montagne-russe, de pildă, sau alte activități distractive care sunt musai pentru filme animate în ochii Academiei Americane.
